section
inapoi ultramuros inainte
me@ultramuros.ca
ultramuros este un adverb. este o stare de spirit ce se vrea și o stare de fapt. este o postură atât intelectuală cât și socială. este o manieră de a aborda viața, cu morala și cu demarcațiile ei greoaie și inutile. "dincolo de bine și de rău", proclamase Nietzsche. o formulă foarte inspirată, însă cred că am găsit ceva ce mi se potrivește și mai bine. ultra-muros. dincolo de ziduri, dincolo de opreliști, dincolo de redute. nu împotriva demarcațiilor, nu pentru abolirea dihotomiilor ci pentru zborul pe deasupra lor, pentru libertatea de a mă detașa și de a transgresa când vreau să o fac.

orășelul medieval era o citadelă, câteodată inexpugnabilă, câteodată rezonabilă. unii dintre citadini aveau norocul de a locui în incinta cetății, intramuros, în timp ce alții veneau să găsească adăpost numai în caz de pericol iminent, în restul timpului locuind extramuros. ceea ce în teorie nu trebuia să fie decât o diferență minoră între locuitorii ce aveau nevoie unii de ceilalți în caz de invazie și de asediu prelungit, se transforma adesea într-o diferență de statut, populația intramuros uitând pe timp de pace importanța con-citadinilor ale căror bunuri erau mai expuse atacurilor. astfel, aplicau greșit-înțeles "dreptul de cetate" al grecilor antici, cu excuderile și segregările aferente.

în epoca modernă, dacă zidurile de piatră au căzut, persistă totuși această aroganță a celor ce se consideră intramuros doar pentru a putea disprețui pe ce ce vor să devină și ei intramuros. în ceea ce mă privește, m-am simțit ne-la-locul-meu în ambele posturi, atât în cea a exclusului cât și în cea a celui ce exclude. parcursul meu existențial, conjuncturile improprii înrolărilor si adeziunilor de tot felul, m-au adus cu naturalețe la găsirea și fortificarea acestei atitudini de franc-tireur fără supunere sau părtinire.
section