ce n’est pas pour demain, la veille

après le traumatisme d’un mariage, le christianisme peut devenir insupportable. la simple idée d’un dieu qui voit tout et qui surveille tout en tout temps finit par provoquer de l’urticaire.

după traumatismul unei căsătorii, creștinismul poate deveni insuportabil. simpla idee a unui dumnezeu care vede și supraveghează totul în orice moment sfârșește prin a provoca urticarie.

c’est pas sorcier

prédire la vie est une action tellement ingrate, surtout que nous en connaissons tous le dénouement. on se lasse de lire un livre dont on a déjà parcouru la dernière page, de voir un film dont on la fin nous a été racontée, de prodiguer un amour qui nous a été rendu (intact parfois). mais pour la vie, search me why, on s’obstine de faire semblant, on feint d’ignorer la chute de l’histoire.

să prezici viața este un gest atât de ingrat, mai ales că toată lumea îi știe deznodământul. ne plictisim de a mai duce până la capăt o carte a cărei ultimă pagină nu ne-am putut abține să nu citim, de a vedea până la capăt un film al cărui sfârșit ne-a fost povestit, de a nutri o dragoste care ne-a fost dată înapoi (neatinsă uneori). dar în cazul vieții, habar n-am de ce, ne încăpățânăm să ne prefacem, ne facem că n-avem nicio idee despre cum se termină povestea.

trouisme profond

après un petit détour dans mes comptes bancaires, il faut que je me rende à l’évidence : le manque d’argent est en train de me ruiner…

după o scurtă raită prin conturile mele bancare, trebuie să accept relitatea : lipsa banilor este pe cale să mă ruineze…

vision bornée

je trouve très injuste la distribution du temps, déjà que l’avant moi fut énorme, le pendant moi me semble complètement rikiki comparé à la taille de l’après moi. et puis, dans ma tête, cette voix qui n’arrête pas de compter les secondes, cette voix qui n’est même pas la mienne.

distribuția timpului mi se pare tare nedreaptă; lăsând la o parte faptul că înainte de mine-le a fost enorm, în timpul meu-l e de-a dreptul ridicol de mic comparat cu după mine-le. și mai e și vocea asta din capul meu, care nu încetează să numere secundele, vocea asta care îmi este complet străină.

nom d’un code !

je suis un agent secret, enfin, disons discret. pas double mais assez simple. j’espionne la vie et je fais en sorte que personne ne me remarque. les rapports que je rédige pour l’au-delà sont de plus en plus brefs, et je pense qu’on me désaffectera bientôt.

sunt un agent secret, mă rog, să spunem discret. nu dublu ci destul de simplu. spionez viața și încerc să nu mă remarce nimeni. raporturile pe care le redactez pentru lumea de apoi sunt din ce în ce mai scurte, cred că o să fiu dezafectat cât de curând.

la vie suit son cours

j’étais sur le point d’embrasser une carrière académique lorsque je me suis souvenu que la chaire est triste. il s’agit bien sûr d’une thèse que j’approuve mais que je ne soutiendrai pas publiquement pour autant.

viața își urmează cursul. eram pe punctul de a îmbrățișa o carieră academică și mi-am amintit că “la chaire est triste*”. este vorba, bineînțeles, despre o teză pe care o aprob dar pe care totuși nu o voi susține public.

* la chaire est triste = joc de cuvinte între “la chair est triste – carnea este tristă” și “la chaire est triste – catedra este tristă”.

pas moyen, quoi

une fois sur deux, je m’embrouille lorsque je fais des efforts pour simplifier ma vie. le problème c’est que, d’un autre côté, la paresse aussi me complique la vie, coup sur coup. l’existence c’est vraiment de la merde, il n’y a aucun doute là-dessus.

jumătate din timp, mă încurc și mai tare atunci când încerc să-mi simplific traiul. problema e că, pe de altă parte, lenea îmi complică și ea viața, de fiece dată, negreșit. existența este, fără îndoială, un mare rahat.

l’esprit providence

allez, vous devez le reconnaitre, c’est un bon deal que je vous propose: vous lisez, je m’occupe du reste.

haide, trebuie să recunoașteți, e o afacere bună ceea ce vă propun : voi citiți și eu mă ocup de restul.

terrain glissant

l’humour peut être une machine à séduire très puissante, à condition que la surface à séduire soit un minimum adhérente.

umorul poate fi o mașină de seducție foarte puternică, cu condiția totuși ca suprafața de sedus să fie minimalmente aderentă.

des excitants qui ne m’excitent plus

je reste paralysé devant la panoplie des soi-disant vices de l’homme moderne: alcool, cigarette, sexe, jeux, café, etc. et qui ne sont finalement qu’autant de pitoyables passe-temps. je ne les rejette pas, c’est juste qu’ils ne m’attirent plus. je ne me considère pas vertueux pour autant, car la vertu présuppose une tension générée par le rejet d’une envie. alors que moi, je suis tout simplement las. on pourrait dire que j’ai l’embarras du choir.

rămân cu gura căscată în fața panopliei așa-ziselor vicii ale omului modern : alcool, țigări, sex, jocuri, cafea, etc., și care nu sunt la urma urmei decât niște distracții amărâte, niște hobby-uri oarecare. nu că le-aș respinge, însă chiar nu mă mai atrag. asta însă nu face din mine o persoană virtuoasă, pentru că virtutea presupune o tensiune provocată de respingerea unor dorințe teribile. pe când mie, mi s-a pur și simplu luat. am putea spune că mi s-a rupt cuiul în care trebuia să-mi pun poftele.

si ça vous branche

les femmes qu’on traite avec respect sont comme les pommes qu’on traite avec de l’insecticide : elles restent intactes mais deviennent toxiques.
dois-je vous rappeler qu’intact vient du latin intactus : “qui n’a pas été touché” ?

femeile pe care le tratăm cu respect sunt ca merele pe care le tratăm cu insecticid : rămân intacte dar devin toxice.
trebuie să vă amintesc că intact vine din latinescul intactus : “care nu a fost atins” ?

trop c’est comme pas du tout

ce qui me rends dieu impossible à concevoir c’est cette infinité de détails dans son portrait. on a rarement imaginé créature aussi biscornue, on a rarement improvisé visage aussi chargé.

motivul pentru care mi-e imposibil să-l pot concepe pe dumnezeu este această infinitate de detalii a portretului său. rareori a fost imaginată o creatură mai năstrușnică, rareori a fost improvizat un chip atât de încărcat.

pre neaoșește, bre

la lâcheté, même si c’est la tienne, c’est quand même dans le dos qu’elle te poignardera.

lașitatea, chiar dacă este a ta, tot în spate te va înjunghia.

“liquidation totale”

chaque jour, au réveil, je me trouve des raisons de vivre à en revendre. non, sans blague, quelqu’un est preneur ?

în fiece zi, la trezire, îmi găsesc îmi găsesc atâtea motive de a trăi de pot da și la alții… nu, acum pe bune, este cineva interesat ?

high in carbs

h. me dit : “ce que t’écris est tellement nourrissant !” – ben oui, car je suis le genre de scribouillard qui hache ses émois, jusqu’à en faire cette purée grumeleuse de phrases qu’il aime tant mâchouiller, mon chère h….

h. îmi spune : “ce scrii tu este atât de hrănitor !” – păi da, pentru că sunt genul de scriitoraș care își toacă simțămintele, până face din ele chiftelele acestea zemoase de fraze pe care atât de mult îi place să le molfăie, scumpul meu h….

soins infirmiers

le matin, toujours ce rituel, saigner mes élans. la plupart s’assoient, assagis pour la journée, et lèchent paisiblement leur plaies. parfois, des récalcitrants se lancent dans une courte galopade syncopée en laissant derrière eux ce genre de trace d’encre, pour s’évanouir une vingtaine de mots plus loin.

dimineața, mereu același ritual, să-mi sângerez elanurile. aproape toate se așează, cumințite pe toată ziua, și își ling liniștite rănile. câteodată însă, unele mai recalcitrante se lansează într-o scurtă galopadă sincopată lăsând în urma lor acest tip de dâră de cerneală, și sfârșesc prin a leșina câteva cuvinte mai departe.

mon profil ne fait plus face

le matin, sous le choc du réveil, dans un geste de panique je me lave le visage à l’eau froide. c’est tellement traumatisant que je reste entièrement éveillé toute la journée.

dimineața, sub șocul trezirii, într-un gest de panică mă spăl pe față cu apă rece. e atât de traumatizant încât rămân complet treaz pe toată lungimea zilei.

inextricable

le nœud gordien de la vie… pourquoi le défaire, pourquoi le couper ? je préfère le serrer un peu plus, pourvu qu’il résiste encore un moment…

nodul gordian al vieții… de ce să-l desfac, de ce să-l tai ? prefer să-l strâng și mai mult, în speranța că mai rezistă puțin…

prier pour le Verbe, mais pas pour le même

la seule chose qui me retient de devenir ermite sur le champs c’est cette bulle de savon appelée dieu. il m’est plus aisé de dédier mon obsession à un rien qui soit qu’à un Tout qui n’existe pas.

singurul lucru care mă împiedică să mă fac pustnic instantaneu este acest balon de săpun numit dumnezeu. îmi este mai ușor să-mi concentrez obsesiile asupra unui nimic care există decât asupra unui Tot care nu există.

entamer la conversation

j’ai passé ma matinée en café. vers 11 heures, une dame dans la quarantaine, assez élégante et bien odorante, me demande de jeter un coup d’oeil sur ses affaires le temps qu’elle assouvit ses petits besoins. à son retour, je lève les yeux pour recevoir son remerciement, en l’espérant le plus neutre et discret possible, et là, tout sourire, elle me déclare sur une voix bien trop forte pour le contexte donné : “les toilettes m’ont déchiré.” je reste pantois, je ne sais pas si je dois prier pour que ça soit du premier ou du deuxième degré. mon visage doit trahir mon malaise car après les quelques secondes qu’elle laisse pour démultiplier l’effet de sa blague, elle me présente son profile et me montre son chemisier décousu derrière l’épaule. je souffle, et je me détends dans mon style inimitable : “c’était un vrai combat là-dedans, dites-donc.” “ah non, s’est la porte qui m’a fait ça…”, réduit-elle son sourire, qui moue en un froncement de sourcils… aah, putain, ça sera encore de ma faute…

mi-am petrecut dimineața la cafenea. către orele 11, o doamnă pe la 40 și, destul de elegantă și frumos mirositoare, mă roagă să-i supraveghez lucrurile trei minute, timp în care nevoile fiziologice mici o cheamă la toaletă. la întoarcere, ridic ochii pentru a primi mulțumirea ei, sperând că acest mersi va fi unul cât mai neutru și discret posibil. dar iată că, numai un zâmbet, îmi declară pe o voce mult prea puternică pentru contextul dat : “m-a rupt toaleta asta.” rămân fără cuvinte, nu știu dacă e mai bine să mă rog ca spusa ei să fie serioasă sau să să mă rog fie o glumă. pe chipul meu se citește cu siguranță perplexitatea, căci după câteva secunde pe care le lasă ca să-și amplifice efectul glumei, dama îmi prezintă profilul și-mi arată bluza descusută în dreptul umărului. răsuflu ușurat, și mă relaxez în stilul meu inimitabil : “vai de mine, dar ați dat o adevărată bătălie în toaleta aia.” “a, nuu, m-am agățat în ușă…” își mai domolește ea zâmbetul, în timp ce începe să se încrunte la mine… ah, să nu-mi spuneți că tot eu sunt de vină…

un être aux aguets

malgré l’appétence du réel pour le désastre, je suis constamment déçu, car mon imaginaire arrive à faire bien mieux. cela arrive aussi parce que le réel est tellement brouillon, il s’éparpille et il entame trop de désastres à la fois, pour ensuite les abandonner comme un déserteur nonchalant. alors que moi, je n’ai rien à cirer des malheurs des autres, obnubilé par la vigueur du mien.

în ciuda poftei pe care o are realul pentru dezastru, sunt perpetuu dezamăgit, pentru că imaginarul meu reușește să îl depășească. dar aceasta se întâmplă și pentru că realul este cam nepriceput, și împrăștiat, se lansează în mai multe dezastre în același timp, pentru a le abandona mai apoi ca un dezertor nesimțit. în timp ce mie mi se rupe de nenorocirile altora, obnubilat fiind de vigoarea propriei mele nefericiri.

négatif, mon capitaine

mes idées sont comme des photos, je ne peux les développer que dans le noir.

(polisemie franceză imposibil de tradus) ideile îmi sunt ca fotografiile, nu le pot developa (dezvolta) decât în întuneric (negru).

home invasion

je ne pense pas avoir sollicité une seule fois mon imagination. je peine déjà à caser toutes ces idées étrangères et incongrues qui m’arrivent de nulle part, qui font comme chez elles et se frayent si aisément un chemin jusque dans la blanche page.

nu-mi aduc aminte să-mi fi solicitat vreodată imaginația. îmi este deja destul de greu să fac ceva cu toate ideile străine și ciudate care îmi cad pe cap de nicăieri, se poartă ca la ele acasă și dau din coate până răzbesc în paginile albe.

laisser-trop-aller

la propension de v. pour la frivolité ne rencontre aucune résistance, ne se heurte à aucune opposition. en même temps, quelle responsabilité crédible pourrait lui opposer cette société inconsistante, quelle forme pourrait prendre le devoir pour devenir inéluctable ? le type d’obligation qu’on impose à un enfant, peut-être ?, et encore …


înclinația lui v. spre frivolitate nu întâlnește nicio stavilă, nu se lovește de nicio împotrivire. în același timp, ce responsabilitate credibilă ar putea să-i opună această societate inconsistentă, ce formă ar putea lua datoria pentru a deveni ineluctabilă ? poate cea a obligațiilor impuse copiilor, dar nici aceea…

sacré boniment

je n’ai vu d’individus plus enthousiastes et souriants que les croyants qui font du prosélytisme agressif aux bouches de métro. rien qu’à cette obscène verve et j’ai la certitude que la religion est la plus grosse arnaque ayant jamais existé.

nu am văzut indivizi mai entuziaști și mai surâzători decât acești credincioși care fac un prozelitism agresiv pe la gurile de metrou. îmi este de ajuns doar această obscenă vervă a lor pentru a fi convins că religia este cea mai mare păcăleală care a existat vreodată.

noble d’esprit

je n’aime pas le favoritisme : je m’efforce de méconnaitre tout en égale mesure.

nu-mi place favoritismul : mă străduiesc să ne-cunosc totul în mod egal.

le bonheur est dans l’à peu près

“trouvez votre félicité dans les certitudes”… tu parles, ça fait de lustres que je n’ai pas mis la main sur une seule putain de malheureuse certitude…

“găsiți-vă fericirea în certitudini”… cum dracu’ să o găsesc, dacă eu n-am mai pus mâna pe o singură nenorocită de certitudine de nu mai țin minte când…

fausse couche d’enthousiasme

on me reproche d’être froid et distant. mais n’applaudis-je de deux mains ? mais n’avez-vous remarqué la quantité d’adverbes que j’emploie ?

mi se reproșează că sunt rece și distant. dar nu ați văzut cum aplaud cu amândouă mâinile ? dar nu ați observat mulțimea de adverbe pe care le folosesc ?

quel spectacle gratuit

j’ai déjà perdu mon intérêt, j’aimerais quitter la représentation, mais comment faire pour ne pas déranger la rangée de proches ? alors je vis par politesse, j’attends que ça soit fini. on m’a dit qu’il n’y a plus pour longtemps.

mi-am pierdut deja interesul, aș vrea să părăsesc reprezentația, dar nu știu cum să fac să nu-i deranjez pe apropiații de pe rândul meu… iată-mă așadar trăind din politețe, așteptând să se termine. mi s-a spus că nu mai durează mult.

résultats mitigés

si pêché d’orgueil je commets, ce n’est pas de me vouloir plus intéressant que les autres mais plus intéressant que moi-même. avec pour seule certitude la rechute dans l’anodin graphologiquement indigne.

dacă săvârșesc un păcat de trufie, el nu se datorează atât dorinței mele de a mă vrea mai interesant decât ceilalți ci mai curând ambiției de a mă vrea mai interesant decât mine însumi. izbânda acestor eforturi e incertă, însă negreșit recad de fiece dată în anodinul grafologic nedemn.