conséquences du vécu non-protégé

tellement qu’elle m’obsède, mon frère, tellement que je pense à elle, que j’ai des cals au cerveau. et puis, je suis allé consulter et j’ai fait toutes mes analyses, le toubib est formel : elle m’a encore filé l’amour, la garce.

atât mă obsedează frate, atât mă gândesc la ea, că am făcut bătături pe creier. am fost și la consult, mi-am făcut și toate analizele, doctorul mi-a zis clar : vagaboanta asta iar mi-a dat dragostea.

the elephant in the cunt (pachydermic fucking)

yesterday, the Internet rageous waves have brought on the shore of my screen (I bet you never thought in these terms of the “surfing the net” metaphor) the debris of some extreme zoophilic porn. I am too shaken to describe the details, but what shocked me most was the “business as usual” expression on the heroines (no, really, HEROINES, man!) faces, while I am more than persuaded that there were at least two ambulances backstage, ready to intervene… come on now, I can understand the idea of extreme phantasms, but what could possibly be the mind benefits of putting a whole live chicken in a vagina? then sodomizing it to death? then carrying on like nothing happened?!

l’idée de troc

il faut que tu sortes plus, que tu socialises, que tu rencontres des nouvelles personnes, il faut que tu te changes les idées, m’encourage a. en principe, un merveilleux conseil, mais impossible à mettre en pratique puisque, de un, qui voudra bien de mes sinistres idées?, et de deux, qui me dit que celles que je pourrais obtenir en échange ne sont également de la camelote?…

trebuie să ieși mai mult, să socializezi și tu, să întâlnești oameni noi, să-ți mai schimbi și tu ideile, mă încurajează a. un sfat minunat, în principiu, dar imposibil de pus în practică de vreme ce, pe de o parte, cine ar vrea să ia la schimb sinistrele mele idei, iar pe de altă parte cine îmi garantează mie că cele pe care le-aș obține la schimb nu sunt și ele la fel de stricate ?…

dites-donc, quelle insolence…

je déteste tous ces insensibles à l’autre, tous ces égocentriques qui ne peuvent pas s’empêcher de couper mes interminables tirades.

îi detest pe toți nesimțiții ăștia, pe toți egocentricii care nu se pot abține să nu îmi întrerupă interminabilele tirade.

qu’une enflure, après tout…

je viens de revoir le visage de z. on dirait qu’il a inutilement subi nombre de botoxisations qui auraient toutes mal tourné. sapristi, comme l’alcool et le tabac adorent dévaster la chair prédisposée aux bouffissures ! et puis, au tréfonds de ce désastre, une paire d’yeux qui crient leur béotisme, doublé d’une ingénue méchanceté.

tocmai am revăzut după o vreme chipul lui z. ai zice că a suferit inutil o groază de botoxări nereușite. este incredibil ce mult îi place alcoolului și tutunului să devasteze carnea predispusă la buhăială ! și, culmea, pe fundul acestui dezastru, o pereche de ochi ce-și strigă stupizenia dublată de o răutate ingenuă.

mother trucker

sur le chemin de la monotonie sur lequel l’étourderie de mon cerveau est lancée à cent à l’heure, je vis mes bonnes idées comme des accidents qui ne laissent pas de traces. les idées poussent au milieu de l’asphalte, comme des frêles fleurs que je ne peux pas éviter de fouler, mais qui ne laissent aucune trace sur la modèle grossier de mon train de roulage.

pe drumul monotoniei pe care năucia creierului meu gonește cu o sută la oră, îmi trăiesc ideile bune ca pe accidente care nu lasă urme. ideile îmi cresc în mijlocul asfaltului, ca niște flori firave pe care nu pot să nu le calc, dar care nu lasă nicio urmă pe modelul grosier al trenului meu de rulaj.

bille en tête

j’ai passé 40 ans et j’ai déjà raté ma vie plusieurs fois. c’est-ce que j’appelle être déterminé et conséquent avec soi-même…

et puis merde, quand je pense que, pour la rater une fois de plus, il me faut encore remonter la pente et la réussir à peu près correctement, une fois de plus…

am trecut de 40 de ani și mi-am ratat deja viața de mai multe ori. asta numesc eu să fii hotărât și consecvent cu tine însuți…

la dracu’, când mă gândesc că, pentru a o rata încă o dată va trebui să-mi revin și să o reușesc din nou cât de cât…

infirmocratie

le dernier espoir de l’humanité s’est brisé le moment où le premier spartiate, terrassé par la pitié, est rentré à la maison du gouffre d’Apothètes avec sa progéniture vivante…

ultima speranță a omenirii s-a spulberat în momentul în care primul sparțiat, copleșit de milă, s-a întors acasă de la prăpastia Apothètes cu progenitura lui în viață…

avec du lest, lestement

c’est facile de fanfaronner lorsqu’on a le génie et que l’on bouillonne d’authentiques indignations, mais j’aimerais voir si ces notoires poètes sont assez costauds pour faire de la bonne avec du moyen du bord, avec du désenchantement et de l’abattement.

este ușor să faci pe interesantul când ai geniu și când mustești de autentice indignări, dar aș vrea să văd dacă acești poeți notorii sunt destul de puternici ca să facă versuri bune cu mijloace puține, cu dezamăgire și cu descurajare.

… et la liste est longue

à la grande bibliothèque du Québec, bilinguisme aidant, je tombe sur une petite section d’ouvrages de référence sur la littérature. une fois de plus, je cueille une preuve pour soutenir ma théorie sur des univers littéraires entièrement étrangers l’un à l’autre. j’ai devant moi une Anthologie des écrivains français et un American Writers Directory. je vous laisse tirer les conclusions que vous voulez, j’aimerais juste ajouter que je préfère de loin ne pas faire partie d’une partiale anthologie francophone que d’être bêtement mentionné dans un annuaire anglophone qui traite la valeur littéraire avec l’objectivité d’une compagnie de téléphones. pas trop de bol que de s’appeler Zola chez les américains, autant avoir un nom puissant, King par exemple, et vendre énormément.

la biblioteca națională a Quebec-ului, grație bilingvismului ambiant, dau peste o mică secție de cărți de referință, cataloage, dicționare în domeniul literaturii. încă o dată, găsesc o dovadă care susține teoria mea despre existența unor universuri literare complet necunoscute unele altora. am în fața mea o Anthologie des écrivains français și un American Writers Directory. vă las să trageți ce concluzii doriți, aș vrea doar să adaug că prefer de departe să nu fac parte din dintr-o parțială și selectivă antologie francofonă decât să fiu pur și simplu menționat într-un anuar anglofon care tratează valoarea literară cu obiectivitatea unei companii de telefoane. decât să ai nenorocul să te numești Zola la americani, mai bine să ai un nume puternic, King de exemplu, și să vinzi enorm.

pas assez endurci

je suis de plus en plus à l’aise avec l’idée de la mort, mais je ne me sens pas encore prêt à la vivre.

mă simt din ce în ce mai în largul meu cu ideea de moarte, dar încă nu sunt pregătit să o și trăiesc.

toujours la même histoire

hier je suis rentré dans une cour d’école pendant la recréation. ça n’a pas marché, j’en suis ressorti inchangé.

ieri am intrat într-o curte de școală în timpul recreației. n-a mers, am ieșit de acolo neschimbat.

le fidèle à soi-même

de temps à autre il serait à propos de faire un pèlerinage aux lieux saints de notre jeunesse… histoire de démythifier un peu cette duperie appelée enfance… à moins que vous n’ayez peur de vous faire écraser comme des cafards par le mouvement de foule de vos souvenirs…

din când în când ar fi indicat să facem un pelerinaj la locurile sfinte ale tinereții noastre… așa, ca să demitizăm puțin această păcăleală numită copilărie… asta doar dacă nu vă e teamă că veți fi striviți ca niște gândaci de către tăvălugul propriilor amintiri.

trop la honte

la pudeur est une forme d’égocentrisme qui m’agace. tout comme certaines autres limitations du moi, la pruderie m’irrite au plus haut point. par contre, je milite pour qu’on libère le je, pour qu’on lui fasse diminuer sa substance et sa vigueur en lui permettant de s’épancher déraisonnablement dans toutes les directions qu’il souhaite. devant la liberté de pouvoir les tartiner à volonté, les égos deviendront des fines pellicules insipides, que personne ne pourra plus ériger en monuments à la gloire du soi.

pudoarea este o formă de egocentrism care mă agasează. asemeni altor limitări ale eului, pruderia mă irită enorm. însă eu militez pentru eliberarea eului, pentru diminuarea substanței și vigorii sale, pentru posibilitatea lui de a se întinde nemăsurat în toate direcțiile în care dorește. în fața libertății de a le tartina în voie, egourile vor sfârși prin a deveni niște pojghițe subțiri și insipide, pe care nimeni nu va mai potea să le erijeze ca pe niște monumente dedicate gloriei sinelui.

à ouvre-lettres tirés

le courrier électronique a quand même ses limites. vous ne pouvez pas, par exemple, envoyer une lettre à quelqu’un en lui demandant de ne pas l’ouvrir avant votre mort…

je ne comprends pas comment on a pu éliminer aussi stupidement le concept d’enveloppe dans la technologie de l’e-mail, et promouvoir par contre, au rang d’obligation presque, celui de “titre / objet / sujet” du message. ne me comprenez pas mal, je suis un fanatique lorsqu’il s’agit de fabriquer des titres, c’est juste que lorsque j’écris à mes parents ou à mon amoureuse, je n’ai pas forcement envie de “cataloguer” mon message, je veux tout simplement le commencer par “Mes chers parents” ou “Bonjour mon amour”; je n’ai pas besoin de titre, car mon geste est et je veux qu’il reste désintéressé. l’irruption du style commercial dans la correspondance intime me gonfle comme du chou-fleur mal cuit.

email-ul are totuși limitele sale. nu putem, de exemplu, să adresăm o scrisoare cuiva cu rugămintea de a nu o deschide înainte să murim.

nu înțeleg cum am putut elimina atât de prostește conceptul de plic în tehnología email-ului și am promovat, aproape ca pe o obligație, pe cel al titlu / obiect / subiect al mesajului. nu vreau să fiu greșit înțeles, sunt un fanatic al găsirii titlurilor potrivite, numai că atunci când le scriu părinților sau iubitei, nu țin morțis să-mi “cataloghez” mesajul, aș vrea doar să-l încep simplu prin “dragii mei părinți” sau “bună seara iubita mea”; nu am nevoie de titlu, pentru că vreau ca gestul meu să fie și să rămână dezinteresat. pătrunderea stilului comercial în corespondența intimă mă balonează ca o conopidă coaptă insuficient.

espèce d’abominables

le racisme c’est bien, c’est un bon point de départ, mais il ne faut pas en rester là, sinon ça devient ridicule et puérile. allez plutôt jusqu’au bout, soyez misanthropes, pourquoi vous embarrasser de toutes sortes de critères anodins ? ne soyez pas mesquins, détestez les gens indifféremment de leurs particularités. c’est ça que j’appelle la classe, cultiver une méprise racée, et non pas s’enliser dans une ignoble haine raciale.

rasismul e bine, e un bun punct de plecare, dar nu trebuie să vă opriți acolo, altfel devine ridicol și pueril. mergeți mai curând până la capăt, fiți mizantropi, de ce să vă împiedicați de tot felul de criterii anodine ? nu fiți meschini, detestați oamenii îndiferent de specificitățile lor. asta mi se pare să ai clasă : să cultivi un dispreț rasat, și nu să te înfunzi într-o vulgară ură rasială.

exaltant, n’est-ce pas ?

j’aimerais être un arbre. un arbre en hiver, un arbre sans feuilles. un arbre déterré, un arbre écorcé. j’ai envie d’être un arbre couché, un arbre abattu, un tronc scié. j’aimerais être le cercueil pimpant de ma vie en décomposition. ce trou n’est point celui que j’ai fait en arrachant mes racines, mais qu’importe, laissez-moi y descendre.

je sais, je sais, vous vous demandez : comment est-il possible d’aller s’enfiler un panier de frites après avoir écrit tout ça ? et pourtant…

aș vrea să fiu un arbore. un arbore în plină iarnă, un arbore fără frunze. un arbore dezrădăcinat, un arbore fără scoarță. aș vrea să fiu un arbore culcat, un arbore doborât, un trunchi tăiat. aș vrea să fiu sicriul mirosind a nou al vieții mele în descompunere. groapa aceasta nu este cea pe care am făcut-o smulgându-mi rădăcinile, dar nu contează, dați-mi voie să cobor în ea.

știu, știu, vă întrebați cum este oare posibil ca după ce am scris toate frazele astea să mai mănânci cu poftă o porție de cartofi prăjjiți… și totuși…

passion et dégringolade

je me suis bâti une image si noble de l’amour que maintenant, à chaque fois que mon bonheur chute, mon âme est une armure sonnante et mon coeur un chevalier trébuchant. c’est grotesque, car les passions guindées ne savent pas tomber. je regrette tellement ne pas savoir aimer comme un saltimbanque sentimental, qui sait intégrer le ridicule de la dégringolade dans sa démarche et peut si facilement rebondir.

mi-am clădit o imagine atât de nobilă despre dragoste încât acum, de fiece dată când fericirea mi se prăbușește, sufletul meu seamănă cu o armură zăngănind iar inima mea cu un cavaler ce s-a împiedicat dar se străduie să nu cadă. este grotesc, pentru că pasiunile scorțoase nu știu să cadă. îmi pare rău că nu știu să iubesc ușor, ca un saltimbanc sentimental, care știe să includă ridicolul degringoladei în mersul său și care e capabil să se ridice cu atâta ușurință.

j’abonde dans le non-sens

paradoxe de ma prolificité, je m’épanche avec tellement d’aisance sur le rien.

paradox al prolificității mele, mă aplec cu atâta ușurință peste subiectul nimicului.

appétit pas

à force de croquer dans les fruits acides de mon imagination, je suis devenu moi-même un être aigri. aujourd’hui, mon appétence pour les nourritures terrestres ne dépasse pas celle d’un vieux dandy anorexique.

tot mușcând din fructele acre ale imaginației mele am devenit eu însumi o ființă ursuză. astăzi, poftele mele pentru nutrimentele mundane nu sunt mai mari decât acelea ale unui dandy bătrân și anorexic.

résolution d’artiste

me discipliner contre toute influence extérieure. réussir à n’en faire qu’à ma tête. ne regarder qu’à travers l’étroitesse de ma vision, tellement en harmonie avec ma bornerie. pour la qualité ça sera loin d’être gagné, mais au moins retrouverai-je un peu d’originalité.

să-mi impun evitarea oricărei influențe exterioare. să reușesc să fac numai după capul meu. să nu privesc decât prin îngustimea viziunii mele, potrivindu-se atât de bine cu încăpățânarea mea. calitatea rezultatului nu va fi de speriat, însă măcar voi putea regăsi puțină originalitate.

the harder I try, the deeper I sink

toute tentative de sortir du quotidien n’est qu’un petit saut en hauteur qui me fait replonger avec une brutalité directement proportionnelle dans le magma inexorable, dans le flot ininterrompu de l’ennui.

orice tentativă de a ieși din cotidian nu este decât o săritură în înălțime care mă face să recad cu o brutalitate direct proporțională în magma inexorabilă, în șuvoiul neîntrerupt al plictiselii.

j’en mets plein la page

une bonne partie de mon infortune littéraire vient du fait que je n’arrive pas à me dégager de cette stupide tentation d’écrire au dessus de mes moyens stylistiques.

bună parte din insuccesul meu literar vine și din faptul că nu reușesc să las deoparte această prostească ispită de a încerca să scriu peste mijloacele mele stilistice.

du quant-à-moi

si j’avais aimé un tant soit peu le pathétique, quelle imposante dimension dramatique aurais-je pu offrir à mon existence ! alors que là, puisque j’ai horreur de me vautrer dans l’outrance, je suis coincé, car j’ignore comment faire pour anoblir un peu mon malheur ?

dacă pateticul mi-ar fi plăcut cât de cât, ce impozantă dimensiune dramatică aș fi putut oferi existenței mele ! pe când așa, de vreme ce am ororare de a mă tăvăli prin exces, sunt blocat căci nu știu cum să fac să-mi înnobilez și eu puțin nefericirea…

apologie de l’épreuve

je ne pense pas ressentir plus de malheur que la plupart, par contre je crois que je suis un des élus, un de ceux qui ont comme mission d’en faire l’éloge. inutile d’ajouter que la meilleure façon de faire l’éloge du malheur c’est de le faire lamentablement.

nu cred că simt mai multă nefericire decât alții, în schimb cred că sunt unul dintre aleși, unul dintre cei ce au ca misiune să o ridice în slăvi. inutil să adaug că cel mai potrivit elogiu ce se poate aduce nefericirii este unul lamentabil.

digestif, trop digestif

infatigable, le ver de l’originalité creuse dans la chair de mon insignifiance.

neobosit, viermele originalității roade din pulpa neînsemnătății mele.

rose incarné

la vie en rose ? mais quel rose ? le seul rose biologique auquel je peux penser est celui d’un eczema. ça me démangeait de vous le dire.

viața în roz ? dar despre ce roz vorbim ? singurul roz biologic la care mă pot gândi este acela al unei eczeme. mă mânca în fund să v-o spun.

floué pour de bon

à 20 ans, j’ai tout investi dans le système pyramidal de l’espoir, et j’ai tout perdu. 20 ans sont passés, et je n’ai toujours pas pu me refaire.

la 20 de ani, am investit totul în sistemul piramidal al speranței, și am pierdut totul. au trecut încă 20 de ani și încă nu am reușit să mă refac.

rengaine sempiternelle

l’écriture est la tentative insensée d’une parole qui veut pérenniser son écho.

scriitura este tentativa smintită a unei rostiri care vrea să-și perenizeze ecoul.

au Bon Entendeur

vers 25 ans j’avais trouvé mon salut. seulement, je l’avais trouvé légèrement trop éternel à mon goût.

pe la 25 de ani mi-am descoperit mântuirea. numai că mi s-a părut puțin cam veșnică pentru gustul meu.