conséquences du vécu non-protégé

tellement qu’elle m’obsède, mon frère, tellement que je pense à elle, que j’ai des cals au cerveau. et puis, je suis allé consulter et j’ai fait toutes mes analyses, le toubib est formel : elle m’a encore filé l’amour, la garce.

atât mă obsedează frate, atât mă gândesc la ea, că am făcut bătături pe creier. am fost și la consult, mi-am făcut și toate analizele, doctorul mi-a zis clar : vagaboanta asta iar mi-a dat dragostea.

the elephant in the cunt (pachydermic fucking)

yesterday, the Internet rageous waves have brought on the shore of my screen (I bet you never thought in these terms of the “surfing the net” metaphor) the debris of some extreme zoophilic porn. I am too shaken to describe the details, but what shocked me most was the “business as usual” expression on the heroines (no, really, HEROINES, man!) faces, while I am more than persuaded that there were at least two ambulances backstage, ready to intervene… come on now, I can understand the idea of extreme phantasms, but what could possibly be the mind benefits of putting a whole live chicken in a vagina? then sodomizing it to death? then carrying on like nothing happened?!

l’idée de troc

il faut que tu sortes plus, que tu socialises, que tu rencontres des nouvelles personnes, il faut que tu te changes les idées, m’encourage a. en principe, un merveilleux conseil, mais impossible à mettre en pratique puisque, de un, qui voudra bien de mes sinistres idées?, et de deux, qui me dit que celles que je pourrais obtenir en échange ne sont également de la camelote?…

trebuie să ieși mai mult, să socializezi și tu, să întâlnești oameni noi, să-ți mai schimbi și tu ideile, mă încurajează a. un sfat minunat, în principiu, dar imposibil de pus în practică de vreme ce, pe de o parte, cine ar vrea să ia la schimb sinistrele mele idei, iar pe de altă parte cine îmi garantează mie că cele pe care le-aș obține la schimb nu sunt și ele la fel de stricate ?…

dites-donc, quelle insolence…

je déteste tous ces insensibles à l’autre, tous ces égocentriques qui ne peuvent pas s’empêcher de couper mes interminables tirades.

îi detest pe toți nesimțiții ăștia, pe toți egocentricii care nu se pot abține să nu îmi întrerupă interminabilele tirade.

pas assez endurci

je suis de plus en plus à l’aise avec l’idée de la mort, mais je ne me sens pas encore prêt à la vivre.

mă simt din ce în ce mai în largul meu cu ideea de moarte, dar încă nu sunt pregătit să o și trăiesc.

exaltant, n’est-ce pas ?

j’aimerais être un arbre. un arbre en hiver, un arbre sans feuilles. un arbre déterré, un arbre écorcé. j’ai envie d’être un arbre couché, un arbre abattu, un tronc scié. j’aimerais être le cercueil pimpant de ma vie en décomposition. ce trou n’est point celui que j’ai fait en arrachant mes racines, mais qu’importe, laissez-moi y descendre.

je sais, je sais, vous vous demandez : comment est-il possible d’aller s’enfiler un panier de frites après avoir écrit tout ça ? et pourtant…

aș vrea să fiu un arbore. un arbore în plină iarnă, un arbore fără frunze. un arbore dezrădăcinat, un arbore fără scoarță. aș vrea să fiu un arbore culcat, un arbore doborât, un trunchi tăiat. aș vrea să fiu sicriul mirosind a nou al vieții mele în descompunere. groapa aceasta nu este cea pe care am făcut-o smulgându-mi rădăcinile, dar nu contează, dați-mi voie să cobor în ea.

știu, știu, vă întrebați cum este oare posibil ca după ce am scris toate frazele astea să mai mănânci cu poftă o porție de cartofi prăjjiți… și totuși…

résolution d’artiste

me discipliner contre toute influence extérieure. réussir à n’en faire qu’à ma tête. ne regarder qu’à travers l’étroitesse de ma vision, tellement en harmonie avec ma bornerie. pour la qualité ça sera loin d’être gagné, mais au moins retrouverai-je un peu d’originalité.

să-mi impun evitarea oricărei influențe exterioare. să reușesc să fac numai după capul meu. să nu privesc decât prin îngustimea viziunii mele, potrivindu-se atât de bine cu încăpățânarea mea. calitatea rezultatului nu va fi de speriat, însă măcar voi putea regăsi puțină originalitate.

the harder I try, the deeper I sink

toute tentative de sortir du quotidien n’est qu’un petit saut en hauteur qui me fait replonger avec une brutalité directement proportionnelle dans le magma inexorable, dans le flot ininterrompu de l’ennui.

orice tentativă de a ieși din cotidian nu este decât o săritură în înălțime care mă face să recad cu o brutalitate direct proporțională în magma inexorabilă, în șuvoiul neîntrerupt al plictiselii.

j’en mets plein la page

une bonne partie de mon infortune littéraire vient du fait que je n’arrive pas à me dégager de cette stupide tentation d’écrire au dessus de mes moyens stylistiques.

bună parte din insuccesul meu literar vine și din faptul că nu reușesc să las deoparte această prostească ispită de a încerca să scriu peste mijloacele mele stilistice.

du quant-à-moi

si j’avais aimé un tant soit peu le pathétique, quelle imposante dimension dramatique aurais-je pu offrir à mon existence ! alors que là, puisque j’ai horreur de me vautrer dans l’outrance, je suis coincé, car j’ignore comment faire pour anoblir un peu mon malheur ?

dacă pateticul mi-ar fi plăcut cât de cât, ce impozantă dimensiune dramatică aș fi putut oferi existenței mele ! pe când așa, de vreme ce am ororare de a mă tăvăli prin exces, sunt blocat căci nu știu cum să fac să-mi înnobilez și eu puțin nefericirea…

apologie de l’épreuve

je ne pense pas ressentir plus de malheur que la plupart, par contre je crois que je suis un des élus, un de ceux qui ont comme mission d’en faire l’éloge. inutile d’ajouter que la meilleure façon de faire l’éloge du malheur c’est de le faire lamentablement.

nu cred că simt mai multă nefericire decât alții, în schimb cred că sunt unul dintre aleși, unul dintre cei ce au ca misiune să o ridice în slăvi. inutil să adaug că cel mai potrivit elogiu ce se poate aduce nefericirii este unul lamentabil.

digestif, trop digestif

infatigable, le ver de l’originalité creuse dans la chair de mon insignifiance.

neobosit, viermele originalității roade din pulpa neînsemnătății mele.

rose incarné

la vie en rose ? mais quel rose ? le seul rose biologique auquel je peux penser est celui d’un eczema. ça me démangeait de vous le dire.

viața în roz ? dar despre ce roz vorbim ? singurul roz biologic la care mă pot gândi este acela al unei eczeme. mă mânca în fund să v-o spun.

floué pour de bon

à 20 ans, j’ai tout investi dans le système pyramidal de l’espoir, et j’ai tout perdu. 20 ans sont passés, et je n’ai toujours pas pu me refaire.

la 20 de ani, am investit totul în sistemul piramidal al speranței, și am pierdut totul. au trecut încă 20 de ani și încă nu am reușit să mă refac.

rengaine sempiternelle

l’écriture est la tentative insensée d’une parole qui veut pérenniser son écho.

scriitura este tentativa smintită a unei rostiri care vrea să-și perenizeze ecoul.

au Bon Entendeur

vers 25 ans j’avais trouvé mon salut. seulement, je l’avais trouvé légèrement trop éternel à mon goût.

pe la 25 de ani mi-am descoperit mântuirea. numai că mi s-a părut puțin cam veșnică pentru gustul meu.

the customized me

si je porte un masque, c’est qu’être moi-même n’est pas très vendeur… à ma décharge, on peut au moins m’accorder le fait que je m’efforce de composer mon masque afin de répondre au goût du public.

dacă port o mască, este poate pentru că a fi eu însumi nu prea are succes… în favoarea gestului meu, s-ar putea totuși lua în considerare faptul că mă forțez să-mi compun o mască în așa fel încât să fiu cât mai pe gustul publicului.

taedium vitae

y’en a marre de réécrire mon CV. puis-je vous faire un TV, pour varier un peu?

m-am săturat să-mi tot rescriu CV-ul. pot să vă fac un TV, ca să mai schimbăm puțin ?

mince, j’ai tellement envie

depuis que je me suis mis au régime, je pense avoir perdu deux kilos juste en bave. le rayon fromages me semble l’éden, et si le paradis devait avoir une odeur, elle ne pourrait être que celle du rayon des produits de la mer.

de când am intrat la regim, cred că am pierdut 2 kilograme doar în salivă. raionul de brânzeturi mi se pare paradisul, iar dacă raiul ar trebui să aibă un singur miros, acela nu poate fi decât acela de la raionul cu fructe de mare.

effroyablement cordial

je pense être arrivé à l’âge où, comme le dit Roland Jaccard dans “Sexe et sarcasmes” :

“J’éprouvais à vivre en ma propre compagnie un plaisir qui éclipsait celui que mes proches me dispensaient. Les êtres me semblaient attirants de loin. Plus ils se rapprochaient et plus je ressentais le besoin de les fuir. Chacun s’accordait néanmoins pour louer mon naturel aimable, sans imaginer un seul instant que sous ma bienveillance se dissimulait beaucoup d’indifférence et un peu de dégoût. J’avais réussi le tour de force d’être tout à la fois parfaitement sympathique et parfaitement odieux.”

toute personne de plus de 40 ans qui ne se retrouve pas naturellement dans cette description me semble atteinte d’un déséquilibre affectif. car, jusqu’à ses 40 ans, on aurait dû résoudre déjà l’illusion de l’interdépendance sociale des gens.

cred că am ajuns la vârsta la care, cum spune Roland Jaccart în “Sexe et sarcasmes” :

“Resimt atunci când sunt cu mine însumi o plăcere care o întrece pe cea pe care mi-o pot oferi cei apropiați. Ceilalți mi se par atrăgători, dar de departe. Cu cât se apropie mai mult, cu atât mai puternic este impulsul meu de a fugi de ei. Cu toții îmi laudă felul meu amabil de a fi, fără să bănuiască o singură clipă că sub bunăvoința mea se ascunde multă indiferență și puțin dezgust. Reușesc performanța de a fi în același timp perfect simpatic și perfect odios.”

orice persoană trecută de 40 de ani care nu se regăsește fără greutate în această descriere mi se pare atinsă de un dezechilibru afectiv. căci, până la 40 de ani, oricine ar trebui să se fi dezbărat deja de iluzia interdependenței sociale a oamenilor.

avec le moyen du bord

comme d’ordinaire, je suis d’une humeur massacrante. et, comme d’ordinaire, je n’ai que moi sous la main…

ca de obicei, sunt într-o dispoziție masacrantă. și, ca de obicei, nu mă am decât pe mine la îndemână…

claquez pas, je compte sur vous !

on échoue à faire le compte de nos vivants, à chaque fois on en a un qui trépasse le temps de tous les dénombrer.

cei vii nu ne ies nicicând la socoteală, de fiecare dată se mai prăpădește câte unul până apucăm să-i numărăm pe toți.

plus discret que ça, t’en meurs

si je veux vivre plus vieux que toutes mes connaissances, c’est par pudeur de ne pas leur infliger le désagrément de mon enterrement. je ne déconne pas, alors, pour la cohérence, j’ai arrêté d’en faire des nouvelles, surtout avec des plus jeunes que moi.

du reste, j’espère qu’ils crèvent tous assez vite, car je n’ai pas envie de m’éterniser non plus…

p.-s. si vous connaissez des petits vieux sympas, en phase terminale, n’hésitez pas à me faire signe…

dacă mi-am propus să trăiesc mai mult decât toate cunoștințele mele, e doar din pudoarea de a nu le impune neplăcerea înmormântării mele. chiar nu glumesc, așadar, pentru coerență, am hotărât să nu-mi mai fac altele noi, mai ales mai tinere decât mine.

în rest, sper ca toți cei pe care îi cunosc să crape cât mai repede, căci nu am chef să fac nici eu prea mulți purici pe lumea asta…

p.-s. dacă cunoașteți câțiva bătrânei simpatici, în fază terminală, nu ezitați să-mi dați de știre…

se faire rouler à contresens

je n’ai jamais compris comment ça se fait que ceux qui haussent le plus les épaules finissent par avoir les épaules les plus affaissées.

nu pot să-mi dau seama de ce cei care ridică cel mai tare din umeri sunt cei care sfârșesc prin a avea umerii cei mai căzuți.

de l’anti-dandinisme

ma conception de l’élégance masculine m’interdit tout artifice vestimentaire. mes tenues se doivent d’être les plus neutres possible, elles doivent tout au plus dégager la granitique coquetterie d’une pierre tombale.

(je peut admettre que quelqu’un veuille faire de sa vie une oeuvre d’art dramatique, comme se proposaient les dandys, mais pourquoi faut-il que l’habillement de ce type de personnage soit aussi criard que ses coups de gueule? corsets, talons hauts et crinoline, sur un homme ?, non merci. si ma vie peut être vue comme une mise en scène, alors j’aimerais plutôt avoir l’air d’un personnage beckettien.)

concepția mea despre eleganța masculină îmi interzice orice artificiu vestimentar. încerc ca ținutele mele să fie cât mai neutre posibil, singura cochetărie pe care admit ca ele să o degajeze este eleganța granitică a unei pietre funerare.

(pot înțelege că cineva dorește să facă din viața sa o operă de artă dramatică, așa cum își propuneau dandy englezi, dar de ce trebuie neapărat ca îmbrăcămintea unui asfel de personaj să fie la fel de țipătoare ca și strigătele sale de revoltă împotriva convenționalului ? corsete, tocuri înalte și crinolină, la un bărbat ?, nu, mulțumesc. dacă viața mea poate fi închipuită ca o punere în scenă, atunci mi-ar place ca ea să semene mai curând cu un personaj beckettian.

nom d’un code !

je suis un agent secret, enfin, disons discret. pas double mais assez simple. j’espionne la vie et je fais en sorte que personne ne me remarque. les rapports que je rédige pour l’au-delà sont de plus en plus brefs, et je pense qu’on me désaffectera bientôt.

sunt un agent secret, mă rog, să spunem discret. nu dublu ci destul de simplu. spionez viața și încerc să nu mă remarce nimeni. raporturile pe care le redactez pentru lumea de apoi sunt din ce în ce mai scurte, cred că o să fiu dezafectat cât de curând.

l’esprit providence

allez, vous devez le reconnaitre, c’est un bon deal que je vous propose: vous lisez, je m’occupe du reste.

haide, trebuie să recunoașteți, e o afacere bună ceea ce vă propun : voi citiți și eu mă ocup de restul.

“liquidation totale”

chaque jour, au réveil, je me trouve des raisons de vivre à en revendre. non, sans blague, quelqu’un est preneur ?

în fiece zi, la trezire, îmi găsesc îmi găsesc atâtea motive de a trăi de pot da și la alții… nu, acum pe bune, este cineva interesat ?

soins infirmiers

le matin, toujours ce rituel, saigner mes élans. la plupart s’assoient, assagis pour la journée, et lèchent paisiblement leur plaies. parfois, des récalcitrants se lancent dans une courte galopade syncopée en laissant derrière eux ce genre de trace d’encre, pour s’évanouir une vingtaine de mots plus loin.

dimineața, mereu același ritual, să-mi sângerez elanurile. aproape toate se așează, cumințite pe toată ziua, și își ling liniștite rănile. câteodată însă, unele mai recalcitrante se lansează într-o scurtă galopadă sincopată lăsând în urma lor acest tip de dâră de cerneală, și sfârșesc prin a leșina câteva cuvinte mai departe.

négatif, mon capitaine

mes idées sont comme des photos, je ne peux les développer que dans le noir.

(polisemie franceză imposibil de tradus) ideile îmi sunt ca fotografiile, nu le pot developa (dezvolta) decât în întuneric (negru).