j’acasse…!

une fois qu’on a dit que la vie est absurde, qu’on le croit sincèrement et qu’on constate que l’écriture ne peut se soustraire à cet absurde, on peut continuer à céder à la tentation du scribouillage, mais à condition de rester conscient du fait que le résultat ne sera rien d’autre que du pur verbiage.

odată ce am afirmat că viața e absurdă, odată ce cred sincer această afirmație, și constat că scriitura nu se poate sustrage acestui absurd, nu pot continua să cedez tentației de a înnegri hârtia decât cu condiția de a rămâne conștient de faptul că rezultatul nu va fi nimic altceva decât pure vorbe goale.

panacée

à l’heure où le moindre scribouillard s’efforce d’écrire un livre-solution, tous ce que j’arrive à me proposer c’est d’écrire un livre-dissolution.

într-o epocă în care orice scriitoraș se chinuie să scrie o carte-soluție, tot ceea ce eu reușesc să-mi propun este să scriu o carte-disoluție.

mâcher ses mots

ils disent qu’au lieu de dire une bêtise, il vaut mieux se mordre la langue. eh bien, la langue que j’aime bien me mordre c’est le français. à pleines dents.

se spune că, decât să spui o tâmpenie, mai bine îți muști limba. ei bine, limba pe care aș vrea să mi-o mușc este franceza. o mușcătură adâncă, cu toți dinții.

la faute du mieux

ce que je sens, je l’écris. et ce que j’ai envie d’écrire, si je ne le sens pas encore, ne tardera pas de se faire ressenti une fois que j’aurai noirci la page. mon âme se moule naturellement dans la matrice que mes phrases lui proposent, car elle est enthousiaste devant les défis que mon esthétisme sentimental lui soumet.

ce simt, aștern pe hârtie. iar ceea ce aș vrea să scriu, dacă nu simt încă, nu va întârzia în a se face resimțit, odată ce voi înnegri pagina. sufletul meu se mulează natural după matricea pe care i-o propun frazele mele. și asta pentru că sufletul îmi este lovit de entuziasm când se vede în fața estetismului sentimental al scriiturii.

des détails qui gênent

lorsque les souvenirs sont trop frais, on a du mal à témoigner; il faut laisser aux choses le temps de se faire oublier en partie, le temps de faire de la place pour que la plume puisse bouger en toute aise, pour que l’imaginaire puisse colorier à nouveau, convenablement, les espaces grises atteintes par l’oubli.

când amintirile sunt prea proaspete, ne este greu să depunem mărturie; trebuie să le lăsăm lucrurilor timpul să se poată face uitate măcar în parte, timpul să facem ceva loc pentru ca stiloul să se poată mișca în voie, pentru ca imaginarul să poată colora din nou, convenabil de data asta, spațiile atinse de griul uitării.

se maîtriser avec éclat

il fermait ses parenthèses avec une telle violence, on aurait dit qu’il claquait les portes d’une pièce dans laquelle il voulait se barricader.

își închidea parantezele cu așa o furie încât ai fi zis că trântea ușile unei camere în care voia să se baricadeze.

… et la liste est longue

à la grande bibliothèque du Québec, bilinguisme aidant, je tombe sur une petite section d’ouvrages de référence sur la littérature. une fois de plus, je cueille une preuve pour soutenir ma théorie sur des univers littéraires entièrement étrangers l’un à l’autre. j’ai devant moi une Anthologie des écrivains français et un American Writers Directory. je vous laisse tirer les conclusions que vous voulez, j’aimerais juste ajouter que je préfère de loin ne pas faire partie d’une partiale anthologie francophone que d’être bêtement mentionné dans un annuaire anglophone qui traite la valeur littéraire avec l’objectivité d’une compagnie de téléphones. pas trop de bol que de s’appeler Zola chez les américains, autant avoir un nom puissant, King par exemple, et vendre énormément.

la biblioteca națională a Quebec-ului, grație bilingvismului ambiant, dau peste o mică secție de cărți de referință, cataloage, dicționare în domeniul literaturii. încă o dată, găsesc o dovadă care susține teoria mea despre existența unor universuri literare complet necunoscute unele altora. am în fața mea o Anthologie des écrivains français și un American Writers Directory. vă las să trageți ce concluzii doriți, aș vrea doar să adaug că prefer de departe să nu fac parte din dintr-o parțială și selectivă antologie francofonă decât să fiu pur și simplu menționat într-un anuar anglofon care tratează valoarea literară cu obiectivitatea unei companii de telefoane. decât să ai nenorocul să te numești Zola la americani, mai bine să ai un nume puternic, King de exemplu, și să vinzi enorm.

la fuite des lignes

être compris est un risque que quelqu’un qui écrit doit assumer.

a fi înțeles este un risc pe care cineva care scrie trebuie să și-l asume.

pas de recul devant le n’importe quoi

vous n’avez pas l’impression, comme moi, que de nos jours les bulletins de nouvelles sont faits à la hâte, en accommodant les anecdotes de la veille ?

quand j’étais petit, au temps du communisme, les bulletins de nouvelles ressemblaient tous à des déclamations d’extraits du Grand Livre de l’Histoire. aucun fait divers, que des événements Importants. ça n’intéressait personne, mais que c’était grandiose ! esthétiquement, j’en suis nostalgique, mais, en même temps, il faut savoir que ce n’était qu’un ramassis de bobards…

nu aveți și voi impresia că în zilele noastre buletinele de știri sunt făcute în grabă, ca o încropeală din faptul divers al zilei ?

când eram mic, pe vremea comunismului, buletinele de știri semănau cu niște declamații scoase din Marea Carte A Istoriei. nciun fapt divers, numai Evenimente Importante. nu interesa pe nimeni, dar cât de grandios era totul ! estetic vorbind, sunt nostalgic, dar în același timp nu pot lăsa deoparte faptul că nu erau decât o grămadă imensă de minciuni…

la position du munitionnaire

j’aime écrire des phrases comme des balles à fragmentation. qu’elles vous touchent, qu’elles vous blessent, qu’elles éclatent en mots douloureux, que votre sensibilité ne s’en remette plus après avoir été atteinte. ma bandoulière en est pleine, mais puisque je vous dis que je n’ai jamais eu de fusil.

îmi place să scriu fraze ca niște gloanțe cu fragmentare. îmi place ca ele să atingă, să rănească, să se spargă în cuvinte dureroase, îmi place ca sensibilitatea lovită să nu-și mai poată reveni nicicând. cartușiera mi-e plină, dar dacă vă spun că nu am avut niciodată o pușcă…

déposition accablante

j’ai enfin dénoué le mystère qui rattachait mon inspiration à mes hantises : c’est qu’à chaque fois que je me mets devant une page blanche, je me fais un sang d’encre.

am dezlegat în sfârșit misterul care îmi lega inspirația de angoase : de fiecare dată când mă regăsesc în fața unei pagini albe, sufletul mi-e năpădit de cerneală.

sacré boniment

je n’ai vu d’individus plus enthousiastes et souriants que les croyants qui font du prosélytisme agressif aux bouches de métro. rien qu’à cette obscène verve et j’ai la certitude que la religion est la plus grosse arnaque ayant jamais existé.

nu am văzut indivizi mai entuziaști și mai surâzători decât acești credincioși care fac un prozelitism agresiv pe la gurile de metrou. îmi este de ajuns doar această obscenă vervă a lor pentru a fi convins că religia este cea mai mare păcăleală care a existat vreodată.

approximativement bien

le Clezio dit que l’auteur doit avoir la force de l’imperfection. oui, mais alors une imperfection maîtrisée et construite, et non pas handicapante et inévitable. faire moins par peur de n’en faire trop, et non pas parce qu’on bute sur quelconque limite. se baisser pour ne pas se cogner contre l’irritante perfection, d’accord, mais ne pas rester penché à cause d’une bosse devenue naturelle. littérairement bien parce qu’humainement imparfait.

le Clezio spune că autorul trebuie să aibă puterea imperfecțiunii sale. poate că da, dar atunci să fie vorba despre o imperfecțiune stăpânită și construită, și nu despre una handicapantă și inevitabilă. să faci mai puțin de teamă să nu faci prea mult, iară nu pentru că te lovești de vreo limită. să te apleci pentru a nu da cu capul de pragul de sus al iritantei perfecțiuni, de acord, dar să nu rămâi aplecat din cauza unei cocoașe ce devine naturală. să fii bine literar pentru că ești omenește imperfect.

précipicepitation

– depuis mes trente-cinq ans, j’ai commencé à être obsédé par la vieillesse.
– pas par la mort ?
– ne sautons pas les étapes, mon cher, ne sautons pas les étapes.

– de când am făcut treizeci și cinci de ani, am început să fiu obsedat de bătrânețe.
– nu de moarte ?
– să nu sărim etapele, domnul meu, să nu sărim etapele…

entendre déraison

Quignard est un bon auteur car il suscite en moi la réaction juste. en savourant son style j’ai envie d’écrire non pas comme lui mais aussi bien que lui. même si je sais que cela n’est pas possible, puisque je ne pourrai jamais écrire mieux que moi-même. pourtant il fait naître en moi ce désir d’exceller à l’écrit, tout en gardant l’envie de démontrer l’impossibilité de cet élan. ce double mouvement me ramène à ma condition de simple lecteur, qui est si difficile pour quelqu’un hanté par le verbe. peu d’écrivains peuvent suspendre mon regard technico-expert sur un texte et me redonner le plaisir d’une découverte innocente de leur imaginaire.

Quignard este un bun autor pentru că suscită în mine reacția justă. savurându-i stilul, mă cuprinde dorința de a scrie nu la fel ca el ci la fel de bine ca el. chiar dacă știu că aceasta nu este posibil, pentru că nu voi putea nicicând scrie mai bine decăt mine însumi. și totuși Quignard iscă în mine dorința de a excela prin scriitură, în același timp în care mi-o păstrează pe cea de a demonstra imposibilitatea unui astfel de elan. această dublă mișcare mă readuce la condiția mea de simplu cititor, atât de incomodă pentru cineva care este bântuit de verb. sunt puțini scriitorii care reușesc să-mi suspende privirea tehnic-expertă asupra textului și să-mi redea plăcerea descoperirii inocente a imaginarului lor.

framing the naive

the photography is too often proposed as a “pre-chewed look” (un regard pré-mâché). very few images are, as they should be, just a humble, neutral and innocent testimony of the camera presence in a particular spot; instead, what it’s proposed to us looks more like an annoying “enhanced formula of some prosaic vision of reality”. the majority of pictures tend to carry a patronizing “let me show you what you should look at, then let me suggest you how you should see it.”

if only…

devant mon mutisme au sujet des choses qui se sont passées récemment dans notre pays, quelqu’un a insisté pour avoir mon avis. tout ce que je peux dire c’est que : ça serait tragi-comique si ce n’était uniquement tragique.

în fața mutismului meu relativ la lucrurile care s-au petrecut recent în țară, cineva a insistat să știe ce părere am. tot ce pot să spun este că : ar fi tragi-comic dacă nu ar fi doar tragic.

avoir maille à céder

un cercle vertueux comme le maillon faible d’une chaîne vicieuse. (sur le comportement de l’individu qui veut être honnête dans une société corrompue)

un cerc virtuos ca o za slabă a unui lanț vicios. (despre comportamentul celui care încearcă să fie corect într-o societate coruptă)

anita

like caesar needs a brutus

Caesar needs a Brutus, like you and I
Jesus needs a Judas, like you and I
Jehovah needs a witness, like you and I
The sane need asylums, like you and I
Like you and I

I want you, but I don’t want you
I need you, but I don’t need you
I love you, but I don’t love you

I’m leaving, you’re still here

(Want you, want you
Need you, need you
Love you, I love you
Leaving)

Caesar needs a brutus, like you and I
Jesus needs a judas, like you and I
A sailor needs a siren, like you and I
A virgin needs a whore, like you and I
Like you and I
Like you and I
Like you and I

I want you, but I don’t want you
I need you, but I don’t need you
I love you, but I don’t love you
You’re leaving, you can’t stay

le hachoir à réponses

depuis le commencement, la vie m’a donné trop de réponses, bien plus que mon esprit ne savait inventer de questions; seulement, depuis un bout de temps, ma curiosité ne tient plus le coup, elle est essoufflée. mon désir de mystère est incessamment écrasé sous des rafales de menues compréhensions, dures et expéditives, qui se logent dans ma tête. comme du savoir tiré à bout portant.

încă dintru început viața mi-a dat prea multe răspunsuri, mai mult decât mintea mea putea să născocească întrebări pentru ele. de la un timp însă, curiozitatea mea nu mai ține pasul, a obosit. dorința mea de mister este necontenit strivită sub grindina micilor lucruri înțelese, aspre și iuți, ce se înghesuie în capul meu. ca o știință cu țeava lipită de tâmplă.

rigor mortis

obligat să pună punct, i-a tremurat puțin mâna și a pus o virgulă în loc. moartea nu a acceptat și i-a rupt foaia cu totul.

obligé de mettre un point, sa main a légèrement tremblé et il a mis une virgule. la mort n’a pas accepté et lui a arraché la feuille en entier.

intéressé de façon désintéressée

la mise au point d’une intelligence artificielle apte à réfléchir, même de façon rudimentaire, aura un succès fou, puisqu’enfin “quelqu’un” pourra commencer à s’intéresser véritablement à nous.

punerea la punct a unei inteligențe artificiale capabilă să gândească, fie și numai de o manieră rudimentară, va avea un succes nebun, pentru că în sfârșit “cineva” va începe să fie veritabil interesat de persoana noastră.

du sens sans tache aux tâches sans sens

pendant qu’il est impératif de mobiliser absolument toutes ses elements pour atteindre la perfection, il suffit juste d’un soupçon d’insuffisance pour retomber dans le domaine de l’imparfait.

c’est à laisser tomber, c’est à ne même pas penser s’y mettre… et pourtant, un petit donquichotte se reveille régulièrement en nous et arrive à prendre les rennes de notre vouloir faire…

în timp ce este nevoie să se strângă lalolaltă absolut toate elementele sale pentru a se atinge perfecțiunea, nu este nevoie decât de un dram de insuficiență pentru a recădea în domeniul imperfectului.

e clar că mai bine o lași baltă, e clar că mai bine să nici nu te gândești să te apuci de treabă… și totuși un mic don-quixote se trezește adesea în noi și reușește să preia frâiele voinței noastre…

în spate mă izbește-un val

mon existence est une maison sur pilotis, au milieu d’un fleuve borgesien du temps qui coule, imperturbable, son incurabilité…

existența mea este o locuință lacustră, în mijlocul unui fluviu borgesian al timpului care își curge, imperturbabil, incurabilitatea.

dérapage contrôlé

hoellebecq dit que l’envie de montrer aux autres ce que nous faisons n’est pas due uniquement à un besoin de reconnaissance mais également pour se rassurer sur l’existence même de ce travail, voire même sur notre existence… cela me semble pertinent, puisqu’au sein d’une espèce éminemment sociale comme l’humain, les incartades individualistes ne peuvent être que brèves et exceptionnelles. la solitude ne peut être qu’une courte sortie de route, sa prolongation menant à une inexorable perte de repères.

hoellebecq spune că dorința de a arăta și celorlalți lucrurile pe care le facem nu este datorată numai unei nevoi de recunoaștere ci și pentru a ne asigura de existența însăși a lucrărilor noastre, dacă nu cumva chiar de propria noastră existență… mi se pare pertinent de vreme ce, în mijlocul unei specii eminamente socială ca cea umană, incartadele individualiste nu pot fi decât momentane și excepționale. singurătatea nu poate fi decât o scurtă părăsire a drumului, un scurt derapaj a cărui prelungire poate duce la o inexorabilă pierdere de repere.

horrible, même chose que lamentable ?

je viens de regarder un film d’horreur. ça a marché plus ou moins. en fait, l’épouvante fonctionne à peu près tant que cela reste du domaine de l’incertitude, du possible indésiré. le plus effrayant c’est quand on laisse le cerveau du spectateur faire le boulot. rien ne terrifie plus que les peurs maison. et puis, dès que la peur se concrétise, et l’écran se remplit de signes hurlants de prosaïque, dès que l’on bascule dans du gore organique, ça devient ridicule, et on perd toute appréhension. du sang à profusion, des têtes éclatées, des créatures monstrueuses et dégoulinantes, une bande son criarde, au sens propre et figuré, une excitation mécanique de la peur par des clichées de sons et des mouvements brusques de la caméra, tout cela me fout l’indifférence, et même le sourire condescendant. ah-la-là, essayer de faire peur avec de l’organique, mais quelle blague de mauvais goût… comme si faire violence à la chair pouvait susciter un autre sentiment que le grotesque…

tocmai am terminat de văzut un film de groază. și-a făcut efectul așa-si-așa. de fapt, sperietura funcționează cu precădere atâta vreme cât rămânem în domeniul incertului, al posibilului nedorit. cel mai înfricoșător este atunci când creierul spectatorului este cel pus la lucru. nimic nu ne înspăimântă mai tare decât fricile plămădite de noi înșine. altfel, deîndată ce frica se concretizează, iar ecranul se umple de semnele strigătoare ale prozaicului, deîndată ce se cade într-un spaimă organică, totul devine ridicol, și ne pierdem orice urmă de teamă. sânge pe toți pereții, capete despicate, creaturi monstruoase, diforme și băloase, sunete stridente, la propriu și la figurat, excitație mecanică a fricii prin ciocănelele unor clișee de zgomote și mișcări bruște ale camerei, toate astea mă fac să înlemnesc de plictis, și chiar să surâd condescendent. ce să-ți povestesc, să încerci să produci frică folosind organicul, ce glumă de prost gust.. ca și cum a chinui carnea ar putea suscita vreun alt sentiment în afară de cel al grotescului…