toujours la même histoire

hier je suis rentré dans une cour d’école pendant la recréation. ça n’a pas marché, j’en suis ressorti inchangé.

ieri am intrat într-o curte de școală în timpul recreației. n-a mers, am ieșit de acolo neschimbat.

espèce d’abominables

le racisme c’est bien, c’est un bon point de départ, mais il ne faut pas en rester là, sinon ça devient ridicule et puérile. allez plutôt jusqu’au bout, soyez misanthropes, pourquoi vous embarrasser de toutes sortes de critères anodins ? ne soyez pas mesquins, détestez les gens indifféremment de leurs particularités. c’est ça que j’appelle la classe, cultiver une méprise racée, et non pas s’enliser dans une ignoble haine raciale.

rasismul e bine, e un bun punct de plecare, dar nu trebuie să vă opriți acolo, altfel devine ridicol și pueril. mergeți mai curând până la capăt, fiți mizantropi, de ce să vă împiedicați de tot felul de criterii anodine ? nu fiți meschini, detestați oamenii îndiferent de specificitățile lor. asta mi se pare să ai clasă : să cultivi un dispreț rasat, și nu să te înfunzi într-o vulgară ură rasială.

ça barde pour toi, mon pote

on n’est pas vraiment poète avant d’avoir pu fabriquer et offrir un poème à un ami qui est dans le besoin immédiat. car écrire pour un ami c’est parfois croire à sa place, faire équipe avec lui pour viser son public. du poète comme apothicaire, et du lyrisme comme baume topique.

nu suntem cu adevărat poeți înainte de a fi putut face și oferi un poem unui prieten aflat la ananghie. a scrie pentru un prieten înseamnă câteodată să crezi în locul lui, să încerci să vizezi publicul său. un fel de poet farmacist, un fel de lirism ca un balsam topic.

souvenir de la maison des mots

je pense que je suis désormais à l’abri de toute influence que le système pourrait avoir sur moi, car aujourd’hui en bibliothèque j’ai pris sincèrement le clochard qui empestait dix mètres à la ronde mais qui était profondément plongé dans un roman de Dostojevski pour quelqu’un de respectable.

cred că am ajuns în punctul în care sunt la adăpost de orice influență pe care ar putea-o avea sistemul asupra mea, de vreme ce zilele astea, la bibliotecă aflându-mă, am catalogat sincer un cerșetor, care puțea insuportabil de la 10 metri dar era cufundat cu totul într-un roman de Dostoievski, ca pe o persoană respectabilă.

gloomour attitude

je pourrais me couper un bras sans problème, mais je ne permets à personne de me faire le moindre mal; si vous me désirez manchot, vous n’avez qu’à me le demander et à vous mettre à l’aise : je le ferai pour vous, devant vous.

aș putea să-mi tai o mână fără probleme, dar nu permit nimănui să-mi facă cel mai mic rău; dacă mă doriți ciung, n-aveți decât să mi-o cereți cu frumosul și să vă relaxați : pot s-o fac pentru voi, chiar în fața voastră.

ponophobe

je me réveille, le cœur affolé. j’ai rêvé que j’étais condamné, je devais purger ma sentence de 9 à 5 à vie. c’était un cauchemar, mais je préfère encore ça au vrai réveil-matin de 7 heures.

mă trezesc, cu inima bătând să-mi spargă pieptul. am visat că eram condamnat, trebuia să-mi execut sentința de la 9 la 5, pe viață. a fost un coșmar, dar tot e mai bine așa decât zornăitul real al unui ceas deșteptător la ora 7 dimineața.

attaché à moi-même

je suis assez ambitieux; le problème vient du fait que la courte laisse de mon nombrilisme ne me permet pas de viser très loin…

sunt destul de ambițios; problema e că scurta lesă a nombrilismului meu nu-mi dă voie să vizez prea departe…

faux départ

l’énormité de l’idée de dieu (bon, d’accord, l’infinité si vous insistez), ça va encore; mais alors le tour de trépasse-passe de la religion de nous faire croire que tout commence là où, de toute évidence, tout s’arrête, c’est quand même culotté.

enormitatea ideii de dumnezeu (bine, fie, ‘infinitatea’ ei, dacă insistați) mai e cum mai e; dar șmecheria religiei de a ne face să credem că totul începe acolo unde, e clar ca bună ziua, totul se sfârșește, reprezintă totuși un tupeu fenomenal.

les cons d’abondance

je ne comprends pas comment peut-on associer la stupidité au vide, alors que je tombe régulièrement sur des crétins qui sont vraiment intarissables.

nu înțeleg cum poate cineva asocia tâmpenia cu vidul, când tot timpul dau peste cretini din care prostia țâșnește fără încetare.

c’est la desséchéance

j’en suis venu à accepter la réalité : mon esprit est une terre aride. vous comprendrez alors pourquoi j’y fais pousser ces phrases épineuses qui se contentent de si peu.

până la urmă, am ajuns să accept realitatea : spiritul meu este un teren arid. înțelegeți în acest caz de ce fac să crească pe el doar fraze dintr-astea spinoase, care se mulțumesc cu foarte puțin.

à ma une de gueule

la plupart du temps mon apparence donne des fausses nouvelles de moi. mon visage est un mauvais journal à scandale, plein de mensonges qui laissent tout le monde indifférent. elle ne s’est jamais bien vendue, cette feuille de choux, pourtant la rotative tourne, et tourne…

de cele mai multe ori înfățișarea mea nu oferă decât vești false despre mine. chipul meu este o gazetă de scandal nereușită, plină de minciuni care lasă pe toată lumea indiferentă. niciodată nu s-a vândut prea bine, această fițuică, și totuși rotativa se-nvârte, și se-nvârte…

very rare, like just out of the blue

quelle injure qu’un compliment ! on ose me louer ! ne suis-je pas au-delà ou bien en-deça de toute qualification ?

un compliment ?, ce ofensă ! se îndrăznește a mă lăuda ! dar nu sunt eu dincolo și dincoace de orice apreciere ?

je suis l’enjoliveur de la cinquième roue

y. me dit : chaque relation de couple qui va bon train devient un cocon douillet dans lequel ma confiance se refait rapidement une santé et devient fin prête à aller plus loin, à forcer le cocon pour s’engager encore dans la métamorphose, dans un autre épisode du cycle régressif qui va de la larve au bombyx, et vice-versa.

enfin, il ne l’a pas exprimé exactement avec ces mots-là, se contenant juste de dire : “quand ça va bien, j’ai envie de voir ailleurs”. mais bon, c’est ça mon rôle aussi, celui d’offrir des beaux emballages aux emballements que je rencontre. il faut quand même que je serve à quelque chose.

y. îmi spune : fiecare relație de cuplu care merge bine devine culcușul moale în care încrederea de sine prinde puteri și se simte gata să meargă mai departe, să forțeze coconul pentru a se lansa în metamorfoză, să se avânte într-un alt episod regresiv care duce de la larvă la bombyx și viceversa.

în fine, el nu s-a exprimat exact cu aceste cuvinte, mulțumindu-se doar să spună : “când totul merge bine, atunci îmi vine să fiu cel mai infidel”. însă acesta este într-un fel și rolul meu, acela de a oferi ambalage frumoase ambalărilor ce-mi ies în cale. trebuie totuși să fiu și eu bun la ceva.

tape là !

j’accepte qu’on détruise ma réputation, pourvu que l’on s’y applique avec abnégation. car se passionner pour abîmer mon image, pour laquelle d’ailleurs moi-même je n’ai pas beaucoup d’estime, ça force quand même le respect. j’avoue que le pernicieux ne me dérange pas vraiment, du moment qu’il soit bien prodigué.

sunt de acord să-mi fie distrusă reputația, cu condiția ca cel care o face să pună mult suflet. dacă o să constat că demolarea imaginii mele, pentru care dealtfel nici măcar eu nu am prea multă considerație, se va face cu pasiune și tenacitate, nu voi putea decât să fiu admirativ. mărturisesc că perniciosul nu mă deranjează deloc, atunci când este judicios folosit.

le courage est une question de cadrage

ce matin, je me suis trouvé très brave : j’ai senti que la mort était plus forte que la vie, mais j’ai tout de même pris le parti de la vie. maintenant j’angoisse, car je sais que je me ferai punir pour mon geste.

astăzi mi s-a părut că am fost foarte curajos : am simțit că moartea este mai puternică decât viața, dar i-am ținut totuși parte vieții. acum sunt îngrijorat, pentru că știu că o să fiu pedepsit pentru gestul meu.

work in progress

ce matin, entre deux roupillons, j’ai eu une illumination : pour résoudre le problème de la fatigue, le mieux serait que l’on arrête tout simplement de chercher la solution.

azi dimineață, între două ațipeli, am avut o epifanie : ca să rezolvăm problema oboselii, cel mai bine ar fi să încetăm pur și simplu să căutăm o soluție.

trop c’est comme pas du tout

ce qui me rends dieu impossible à concevoir c’est cette infinité de détails dans son portrait. on a rarement imaginé créature aussi biscornue, on a rarement improvisé visage aussi chargé.

motivul pentru care mi-e imposibil să-l pot concepe pe dumnezeu este această infinitate de detalii a portretului său. rareori a fost imaginată o creatură mai năstrușnică, rareori a fost improvizat un chip atât de încărcat.

pre neaoșește, bre

la lâcheté, même si c’est la tienne, c’est quand même dans le dos qu’elle te poignardera.

lașitatea, chiar dacă este a ta, tot în spate te va înjunghia.

inextricable

le nœud gordien de la vie… pourquoi le défaire, pourquoi le couper ? je préfère le serrer un peu plus, pourvu qu’il résiste encore un moment…

nodul gordian al vieții… de ce să-l desfac, de ce să-l tai ? prefer să-l strâng și mai mult, în speranța că mai rezistă puțin…

noble d’esprit

je n’aime pas le favoritisme : je m’efforce de méconnaitre tout en égale mesure.

nu-mi place favoritismul : mă străduiesc să ne-cunosc totul în mod egal.

angry mob

putain, si j’exprimais le quart de ce que pense vraiment, en quelques heures il y aurait une foule enragée qui m’attendrait et me piétinerait devant mon immeuble.

dacă aș exprima un sfert din ceea ce gândesc cu adevărat, în câteva ore o gloată turbată de mânie s-ar aduna în fața casei mele pentru a mă aștepta să ies și a mă călca în picioare.

humour juif

ce qui me frustre le plus dans le passe-temps de la photo amateur est ce jeu de cache-cache que nous infligent les moments de grâce, qui ne se présentent essentiellement à nous que lorsqu’on n’a pas d’appareil photo sur nous. et même si nous décidions d’en porter un en permanence dans un sac à dos, je parie que le temps de tout sortir et de se mettre en position de shoot, le moment de grâce s’effacerait à jamais… ce n’étais qu’une théorie, jusque récemment, quand, en décidant que la qualité exécrable de la caméra de mon iPod n’était pas un obstacle majeur, j’ai pu finalement la démontrer par la preuve du contraire.

je n’aurais jamais pu prendre cette photo avec un vrai appareil, alors qu’avec mon iPod, sorti du fin fond de mes poches en deux temps trois mouvements, j’ai eu l’air de vouloir passer un coup de fil.

ceea ce mă frustrează cel mai mult atunci când vreau să fac pe fotograful amator este jocul acesta de-a v-ați ascunselea pe care îl joacă momentele de grație cu noi, împotriva voinței noastre. ele se îndărătnicesc să ni se arate doar atunci când nu avem aparatul foto cu noi. și chiar dacă am hotărî să purtăm unul cu noi în permanență, pun pariu că până să apucăm să apăsăm pe declanșator, momentul de grație se evaporă. însă asta nu era decât o teorie, până acum câteva luni când, hotărând că execrabila calitate a lentilei iPod-ului meu nu constitue un obstacol major, am putut să o și demonstrez, reușind o probă a contrariului.

n-aș fi putut nicicând face această fotografie cu un aparat adevărat, pe când cu iPod-ul, scos din fundul buzunarelor în doi timpi și trei mișcări, m-am făcut că răspund la un apel…

mort et en tiroir

un ami me demande pourquoi je ne fais pas plus d’efforts pour me faire publier. je lui résume ma position face à l’édition : un cadavre se décompose peu importe si on lui prodigue ou pas des sépultures. autrement dit, je sais que je suis éditable, mais c’est un constat auquel j’arrive sans enthousiasme. c’est d’ailleurs un processus souhaitable, mais pas indispensable.

un prieten mă întreabă de ce nu fac mai multe eforturi pentru a publica. îi rezum poziția mea față de actul editării : un cadavru se descompune indiferent dacă i se aplică sau nu ceremonia înmormântării. altfel spus, știu că sunt publicabil, dar e o concluzia la care ajung fără prea mult entuziasm. cred, dealtfel, că a publica este un proces de dorit, dar nu indispensabil.

épargnez-vous le vrai moi

tout compte fait, je suis plutôt un altruiste, car quel cadeau plus beau que d’ignorer mon prochain, lorsqu’on a une personnalité comme la mienne…

la urma urmei, mă pot considera mai curând un altruist, de vreme ce nu pot face un cadou mai frumos aproapelui meu decât să-l ignor, dată fiind personalitatea mea…

le prochain, je l’aimerai, je promets.

vous avez de la chance que je ne sois pas chrétien. autrement, je vous assure, vous n’aimeriez point que je vous aime comme moi je m’aime.

aveți noroc că nu sunt creștin. altfel, vă asigur, nu v-ar plăcea deloc să vă iubesc așa cum mă iubesc pe mine însumi.

je donne le tournis

le fait d’avoir porté un bon moment la livrée de l’intégration sociale ne me qualifie en fait pour rien du tout, en ce sens que cela n’a pu offrir aucune pérennité à mon ex-statut de “type bien”. avoir eu un boulot, une famille, une propriété, ne garantit pas aux autres que je traverse une déchéance uniquement épisodique. à un certain moment, il finissent par se méfier, ils ont peur que je ne les parasite, ils craignent, pire encore, que je ne les contamine. pour me consoler, je me dis que c’était dans l’autre posture que je paraissais un imposteur, et que les gens prennent peur à force de côtoyer quelqu’un qui se rapproche si dangereusement de la vraie condition humaine, celle que nous ne cessons de renier toute notre vie.

faptul de a fi purtat un timp livreaua integrării sociale, nu mă califică de fapt pentru nimic, în sensul că această experiență nu a putut oferi niciun pic de perenitate statutului meu de “om de treabă”. faptul de a fi avut o slujbă, o familie, o proprietate, nu le garantează celorlalți că traversez o decădere doar episodică. la un moment dat, ei ajung să fie neîncrezători, le este frică să nu îi parazitez, se tem, și mai grav, să nu îi molipsesc. ca să mă consolez, îmi spun că în cealaltă postură eram un impostor, și că oamenilor începe să le fie teamă să frecventeze o persoană care se apropie atât de periculos de adevărata condiție umană, cea pe care nu încetăm s-o renegăm de-a lungul întregii noastre vieți.

tenace

les gens ne sont pas habitués à être désappointés. c’est pour cela que je fais preuve de patience et je me prends à plusieurs reprises.

oamenii nu sunt obișnuiți să fie dezamăgiți. de aceea am răbdare și încerc de mai multe ori.

éviter les attentes

je suis trop orgueilleux pour me permettre de reconnaître la moindre de mes qualités. mais quel choix ai-je que de tout nier en bloc, du moment où ces malpolis ne se gênent pas de me piéger en m’exhortant d’en faire la démonstration.

sunt prea orgolios pentru a-mi permite să recunosc până și cea mai mică dintre calitățile mele. dar ce pot face oare altceva decât să neg totul cu hotărâre, când tot felul de impertinenți nu se dau în lături de la a-mi cere și a mă forța să fac demonstrația acestor calități.

ça transpire le mec soigné

j’aime bien l’expression : hygiène de vie. cela me fait penser que le propre de mon existence passe forcement par l’acharnement de nettoyer mon quotidien de toutes les tâches, de le récurer de toute signification.

îmi place expresia : igienă de viață. mă duce cu gândul la faptul că esențialul propriei mele existențe constă mai ales în înverșunarea de a-mi curăța cotidianul de petele oricăror îndatoriri, de a-l freca până îi scot toate însemnătățile.

le paralysant savoir

je n’ai jamais étudié dans l’optique de me trouver un métier sinon toujours dans l’espoir de me débarrasser de tout métier.

n-am studiat niciodată în vederea găsirii unei meserii ci dintotdeauna în speranța de a mă debarasa de orice meserie.