la déception comme fond de commerce de l’espoir

– ça te tuerait si tu disais quelque chose de positif de temps à autre ? me reproche b.
– je pourrais bien sur dire une phrase jolie et pleine d’optimisme, mais à condition que quelqu’un s’engage à me buter tout de suite après.

eh oui, car je n’accepterais pour rien au monde d’endurer l’abus de confiance que nous inflige l’espoir.


-te-ar omorî dacă ai zice și tu ceva pozitiv din când în când ? îmi reproșează b.
-desigur că aș putea să spun o frază drăguță și plină de optimism, însă cu condiția ca cineva să promită să mă împuște imediat după aceea.

păi da, căci nu pot accepta pentru nimic în lume să suport abuzul de încredere pe care ni-l impune speranța.

Leave a Reply