passion et dégringolade

je me suis bâti une image si noble de l’amour que maintenant, à chaque fois que mon bonheur chute, mon âme est une armure sonnante et mon coeur un chevalier trébuchant. c’est grotesque, car les passions guindées ne savent pas tomber. je regrette tellement ne pas savoir aimer comme un saltimbanque sentimental, qui sait intégrer le ridicule de la dégringolade dans sa démarche et peut si facilement rebondir.

mi-am clădit o imagine atât de nobilă despre dragoste încât acum, de fiece dată când fericirea mi se prăbușește, sufletul meu seamănă cu o armură zăngănind iar inima mea cu un cavaler ce s-a împiedicat dar se străduie să nu cadă. este grotesc, pentru că pasiunile scorțoase nu știu să cadă. îmi pare rău că nu știu să iubesc ușor, ca un saltimbanc sentimental, care știe să includă ridicolul degringoladei în mersul său și care e capabil să se ridice cu atâta ușurință.

Leave a Reply