à ouvre-lettres tirés

le courrier électronique a quand même ses limites. vous ne pouvez pas, par exemple, envoyer une lettre à quelqu’un en lui demandant de ne pas l’ouvrir avant votre mort…

je ne comprends pas comment on a pu éliminer aussi stupidement le concept d’enveloppe dans la technologie de l’e-mail, et promouvoir par contre, au rang d’obligation presque, celui de “titre / objet / sujet” du message. ne me comprenez pas mal, je suis un fanatique lorsqu’il s’agit de fabriquer des titres, c’est juste que lorsque j’écris à mes parents ou à mon amoureuse, je n’ai pas forcement envie de “cataloguer” mon message, je veux tout simplement le commencer par “Mes chers parents” ou “Bonjour mon amour”; je n’ai pas besoin de titre, car mon geste est et je veux qu’il reste désintéressé. l’irruption du style commercial dans la correspondance intime me gonfle comme du chou-fleur mal cuit.

email-ul are totuși limitele sale. nu putem, de exemplu, să adresăm o scrisoare cuiva cu rugămintea de a nu o deschide înainte să murim.

nu înțeleg cum am putut elimina atât de prostește conceptul de plic în tehnología email-ului și am promovat, aproape ca pe o obligație, pe cel al titlu / obiect / subiect al mesajului. nu vreau să fiu greșit înțeles, sunt un fanatic al găsirii titlurilor potrivite, numai că atunci când le scriu părinților sau iubitei, nu țin morțis să-mi “cataloghez” mesajul, aș vrea doar să-l încep simplu prin “dragii mei părinți” sau “bună seara iubita mea”; nu am nevoie de titlu, pentru că vreau ca gestul meu să fie și să rămână dezinteresat. pătrunderea stilului comercial în corespondența intimă mă balonează ca o conopidă coaptă insuficient.

Leave a Reply