mes torts et mes travers

penser aux enfants dénutris d’Afrique m’a énormément aidé à tenir bon dans tous mes régimes alimentaires. par contre, c’est une mauvaise idée si je veux me stimuler pour rester actif. ça marche beaucoup moins bien avec les Africains, car dans mes indécrottables prejugés ils sont tout de même royalement servis en oisiveté. un occidental ne saura jamais rattraper un petit Africain dans la gestion du glandage… il faudrait du coup aller en Asie, et se figurer les petites mains travailleuses de chez Nike et compagnie, là vous pouvez enfin vous sentir enfin un peu fainéant. et puis, si vous vous sentez coupable pour ne pas avoir rendu le portefeuille à la vieille qui l’avait échappé sans s’en rendre compte juste devant vous, pensez une minute aux enfants des favellas de Rio, dont certains ont plus de meurtres à leur actif qu’il n’ont d’années de vie.

gândul la copiii subnutriți din Africa m-a ajutat enorm să pot duce până la capăt regimurile mele alimentare. în schimb, este o proastă idee dacă vreau să mă mențin activ. nu prea merge să mă gândesc la africani, pentru că, potrivit prejudecăților mele tenace, africanii sunt totuși niște regi ai lenevelii. un occidental nu va putea niciodată să bată un african pe terenul trândăvelii… ar trebui poate să mergem cu gândul în Asia, și să ne imaginăm mânuțele sârguincioase cosând pentru Nike și compania; abia comparându-ne cu ele ne putem simți în sfârșit puțin indolenți. în aceeași ordine de idei, dacă vă simțiți vinovat de a nu fi returnat portofelul bătrânicii ce l-a scăpat pe jos fără să-și dea seama chiar în fața voastră, vă puteți gândi la copiii favelelor din Rio, printre care unii au la activ mai multe crime decât ani de viață.

Leave a Reply