structurellement impardonnable

l’infidélité intervient lorsque une personne, bien installée dans sa relation, commence à se trouver des velléités d’insatiabilité, et trouve que le réel est incomplet. le vrai traître (y compris de soi-même) est celui qui croît qu’il est possible de vivre concomitamment les mêmes choses avec deux personnes différentes, sans être puni. puni par le Possible, par la société, par les deux personnes trahies, et finalement puni par la partie intègre de lui-même. c’est un interdit car le réel ne supporte pas l’ubiquité sentimentale et le chevauchement des versions. il y a donc dans l’idée d’infidélité l’idée du double.

infidelitatea intervine atunci când o persoană, bine instalată în relația sa, începe să-și găsească veleități de insațiabilitate, și să i se pară că realul este incomplet. adevăratul trădător (inclusiv de sine) este cel care crede că este posibil să trăiască aceleași lucruri, în același timp, cu persoane diferite, fără să poată fi pedepsit. pedepsit de Posibil, de societate, de cele două persoane trădate, și în cele din urmă pedepsit de către partea integră a sinelui. infidelitatea este interzisă pentru că realul nu suportă ubicuitatea sentimentală și încălecarea versiunilor. există deci în ideea de infidelitate ideea de dublu.

Leave a Reply