breaking line

inspiré par ça :

et puis il y a des séparations qui se passent avant l’heure, comme des fissures qui attaquent notre tasse de café préférée, que nous observons et que nous voyons grandir chaque jour un peu plus, et qui finiront bientôt par la casser. nous savourons encore notre café, mais notre cœur se serre, en essayant d’écarter la sensation d’irréversible et la certitude de l’irrémédiable. nous savons que nous allons nous en séparer, et nous savons que rien ne sera plus comme il l’était car nous savons que la vie a toujours été trop courte. le cœur serré, nous allons jeter notre tassé le moment venu, avant même qu’elle ne soit cassée, lorsque le précieux liquide commencera à fuir par les maudites fissures. mais qu’importe, nous allons avoir assez de temps de savourer d’autres cafés, et de s’attacher à d’autres tassés. il y a des agonies qui nous sont offertes pour nous laisser le temps de bâtir notre hommage au passé, de chérir l’imperfection du présent, et d’accepter l’absence du futur. la sagesse de l’impuissance nous gagne, et nous apprivoisons tant bien que mal le moment d’une fin annoncée, d’un épilogue sans lendemain.

și mai sunt și despărțiri care se petrec prematur, ca niște fisuri care atacă ceașca noastră de cafea preferată, pe care le observăm neputincioși și le vedem mărindu-se în fiecare zi câte puțin, și care vor sfârși prin a o sparge. încă ne savurăm cafeaua în ea, dar inima noastră se strânge încercând să înlăture senzația de ireversibil și certitudinea iremediabilului. știm că ne vom despărți, și mai știm că nimic nu va mai fi ca înainte, pentru că știm că viața a fost mereu prea scurtă. cu inima strânsă, vom arunca ceașca la timpul potrivit, înainte de a se fi spart de tot, atunci când prețiosul lichid va începe să se scurgă prin blestematele fisuri. însă până la urmă nu contează, vom avea răgazul să savurăm și alte cafele, și să ne atașăm de alte cești. există agonii care ne sunt date tocmai pentru a putea aduce un omagiu trecutului, pentru a prețui imperfecțiunea prezentului, și pentru a accepta absența viitorului. înțelepciunea neputinței ne cuprinde, și încercăm să îmblânzim cum putem momentul unui sfârșit anunțat, a unui epilog fără urmări.

One thought on “breaking line

Leave a Reply