tu me passes le sel, stp ?

dans le couple, la sympathie mutuelle est juste le minimum syndical. par dessus, nous devons ajouter des couches et des couches de petits gestes gratuits, comme autant d’ornements destinés à embellir l’autre, de bidules sensés remplir l’espace qui se crée entre nous lorsque nous nous déclarons ensemble. nous n’avons pas le choix, car la structure même de nos personnalités détermine une distance minimale entre les partenaires. il nous est impossible de s’approcher plus, nous n’avons qu’à tenter de meubler cet interstice. une fois bien rempli avec les armoires à glace et les commodes de nos expériences communes et de nos souvenirs, nous nous faufilons avec difficulté dans ce passé devenu le nôtre.

în cuplu, simpatia reciprocă este doar minimul sindical. peste ea trebuie să punem straturi peste straturi de mici gesturi gratuite, ornamente cu care să-l înfrumusețăm pe celălalt, cu care să umplem spațiul acesta pe care îl delimităm între noi declarându-ne împreună. nu avem de ales, structura personalităților noastre însăși determină o distanță minimă între parteneri. ne este imposibil să ne apropiem mai mult, nu putem face altceva decât să încercăm să mobilăm acest interstițiu. odată burdușit cu dulapurile și comodele experiențelor comune și a amintirilor, ne strecurăm cu greu în acest trecut devenit de-acum al nostru.

Leave a Reply