1999 – trans-lucidité

trans-lucidité

carte-concept, scrisă în 1999 în Canada
cuprinde 20 de pagini, în franceză (netradusă)

mai mult decât o carte-obiect, ideea aceasta pe care am realizat-o în 1999, se vrea o carte-concept. alegerile tehnice reținute nu reprezintă preferințe estetice ci ele încearcă să se integreze și să contribuie organic la corporalitatea reprezentării. pentru a reda textului acea stare intermediară, de suspensie între materialitate și imaterialitate am ales să o imprim pe planșe transparente. astfel, deși aproape invizibile când sunt citite individual și separate de celelalte, aidoma momentelor prezentului care ni se înfățișează într-o cvasi-insesizabilitate, paginile cărții încearcă să minimizeze, să ignore suportul pe care sunt imprimate literele, tot așa cum și memoria nu reține decât elementele asupra cărora ne concentrăm, idei, impresii, senzații, sentimente, lăsând deoparte contextul în care acestea survin. însă planșele, aidoma clipelor timpului trăit (le vécu) se acumulează, prezentul se stivuiește, și sfârșesc prin a oferi nu o opacitate deplină (imposibilă) ci o transluciditate echivalentă unor amintiri obscure, tulburi. opacitatea deplină este adusă abia de către cele două coperți negre, care deschid și închid paranteza translucidității existențiale. structura termenului transluciditate permite și o polisemie avantajoasă, prin introducerea unei cratime între trans (dincolo de) și luciditate. transluciditatea poate fi așadar efectul efortului lucidității de a cuprinde suma momentelor vieții, rezultatul fiind o zonă tulbure, abstrusă. tot prin alegeri și reglaje tehnice, planșele privite ca un tot dezvăluie niște pattern-uri, un spațiu de manevră îngrădit, sugerând limitarea libertății noastre de gândire și mișcare. este ceea ce francezii numesc un “pré carré”, un teritoriu care ne este rezervat, dar pe care se adeverește că nici nu-l putem părăsi.

dar acesta nu este decât punctul de plecare, stabilirea unor condiții de existență în baza cărora, în continuare, îmi desfășor ideile :
subtitlul cărții, intitulat “reversibila permeabilitate a zilelor” adaugă o dimensiune temporală acumulării de care vorbeam mai sus, și postulează posibilitatea unei deplasări înapoi, sau cel puțin senzația unei astfel de posibilități, oferite de confuzia și încâlceala din conștiințele noastre.

text integral :

___________________________________________

Trans-lucidité

la réversible perméabilité des jours

___________________________________________

s’écrire, pour que ça passe.

___________________________________________

j’intervalle, une fois de plus,
la longue nuit.
je dois continuer. encore conjoints,
le point et la virgule.

___________________________________________

invagination d’angoisses.
transit obligatoire
sous peine de raidissement.

___________________________________________

miettes de prose, éclats d’inachevé.
le gain est la gaine.
le temps est agrafé.

___________________________________________

des heures comme des insectes
trépassées. épinglées
par leur propres aiguilles.
résonne encore un bruit sourd.
des ailes en tout-à-l’heure.

___________________________________________

chasser la lumière dans les replis
des secondes. circonscrire l’utilité.
allumer le tout, regarder
les flammes noires du rien.

___________________________________________

s’agripper à la taille des mots,
éviter de succomber au vertige des sens.
la danse amovible d’échouer lentement.
les mains griffent la syntaxe
et lâchent

___________________________________________

je rumine les photons
d’il y a un instant.
précocité des neurones, je sillonne
mon champ visuel. toujours
ce pastiche loupé de la réalité.

___________________________________________

la convexité nous montre l’autre joue.

la mort tourne en rond.
gare aux ralentis.

___________________________________________

les mêmes questions.
la fatigue.
nous repose.
plus et moins.

___________________________________________

je m’extirpe une idée. je l’étire
sur le canal de la logique,
jusqu’à la sortie, enflée, de ma raison.
Venus de Milo me caresse les quiétudes.
dressées.

___________________________________________

mal attristé.
feuille en berne,
caractère en deuil.
je gaspille cette joie lugubre.

___________________________________________

tombent les intérieurs.
averse éternelle.
je sors.
ça.
m’a paraplu.

___________________________________________

le vin a tâché d’encre le pain.
tu mens, écriture !
la faim dans ma langue.
la pâte déferlant des crayons,
la table n’a jamais existé.

___________________________________________

la meute renifle – si fraîche –
une odeur d’insouciante assurances.
leur gueules déjà pleines
d’écornure de confiance. les malaises,
déçus d’une proie si facile.

___________________________________________

s’arrêter.
la plume perçant la page.
entamer la profondeur du livre.
coincé dans la volonté de signifier.
grain de noir
enfoncé dans le blanc du futur.

___________________________________________

semence d’optimisme ?
je pressens les racines du vide
assombrant l’existence fallacieuse.
et ainsi de suite. aucune.

___________________________________________

abandonné à la vie le 18 mars 1999,
à montréal. c.n.

___________________________________________