bucurești 2

que te dire qui me ressemble ?

que je dors sur la pointe des pieds,
que les aubes me font trébucher,
que je rampe sur la pente des journées,
et que je bénis la chute dans le coucher ?

je vis au-delà du point de pourrissement,
ma survie est une série des coups de plus en plus bas,
et m’atterre cette ruse qui me fait trop durer.

ce să-ți spun ca să-mi semene ?

că dorm pe vârfurile picioarelor,
că zorile mă fac să mă-mpiedic ,
că mă târăsc pe panta zilelor,
că binecuvântez căderea în apus ?

trăiesc dincolo de punctul de putrezire,
supraviețuirea mea e o serie de lovituri
din ce în ce mai sub centură,
și mă doboară această șiretenie
care mă face să prea durez.