vivre dans ses bulles

à 18 ans, je croyais dur comme fer qu’une langue étrangère est la meilleure promesse que quelqu’un peut se faire. deux décennies et un idiome plus tard, je réalise que la meilleure promesse porte aussi en elle, de manière structurelle, les occurrences des pires désillusions. maitriser le français n’a fait qu’empiler les promesses, qui ont toutes finies écrabouillées sous leur propre poids. un nouvel univers s’est ouvert devant moi, infini d’accord, mais aussi creux que celui de ma langue maternelle.

la 18 ani, eram ferm convins că o limbă străină este cea mai bună promisiune pe care un tânăr și-o poate face sieși. două decenii și o limbă străină mai târziu, îmi dau seama că cea mai bună promisiune purta sructural în ea germenii celor mai rele deziluzii. stăpânirea francezei nu mi-a adus decât o stivă de promisiuni, care s-au strivit cu timpul unele pe celelalte sub propria lor greutate. un nou univers s-a deschis în fața ochilor mei, infinit recunosc, dar la fel de găunos ca acela al limbii materne.

je ne suis pas né de la dernière calamité

mon âme est entièrement dépeuplée. même mes anciens amours, qui étaient le plus solidement incrustés sur ses parois rugueuses, l’ont aujourd’hui désertée. le seul bruit que l’on puisse entendre est celui que produit le silence, un sourd sifflement, que l’on pourrait croire celui du néant, mais qui n’est en fait que celui de mes viscères.

sufletul meu este complet depopulat. până și fostele mele iubiri, care erau cel mai bine încrustate pe pereții săi rugoși, s-au dus cu toatele astăzi. singurul zgomot care mai persistă este cel pe care îl face liniștea, un șuier surd, pe care l-am putea crede al neantului, dar care nu este de fapt decât cel al viscerelor mele.

taking care off 

s’il n’y a pas d’autre sorte d’existence que de la malheureuse, pourquoi alors s’acharner à nous venger ? nous n’avons qu’à nous maintenir en santé, à rester zen et à nous renseigner de temps à autre du sort de nos ennemis. vous allez voir, la condition humaine s’en occupe très bien. un petit cancer par ici, un petit drame par là, tout le monde est servi. pourquoi nous ne sommes donc pas contents avec les coups bas que le destin prodigue pour nous ? pourquoi tenons-nous à toujours infliger aux adversaires notre petit supplément de malheur, signé par notre griffe ? faire du mal à autrui c’est comme avoir envie d’avaler un gâteau très riche, nous finissons toujours par regretter d’avoir cédé à la tentation. nous le savourons sur le coup, mais le poids que nous prenons en le faisant est difficile à enlever.

dacă oricum nu există altfel de existență în afară de cea mizerabilă, de ce oare să ne mai înverșunăm să ne răzbunăm pe ceilalți ? nu avem decât să ne păstrăm sănătoși, să rămânem zen și să ne mai interesăm din când în când cum o mai duc dușmanii noștri. o să vedeți, condiția umană se ocupă foarte bine de soarta lor. un mic cancer pe ici, o mică dramă pe colo, toată lumea e servită… de ce totuși nu reușim să fim mulțumiți cu loviturile pe care destinul le aplică inamicilor în locul nostru ? de ce ținem de fiece dată să participăm și noi cu micul nostru supliment de nenorocire, făcut cu mâna noastră ? să facem rău altuia este ca și cum am vrea să mâncăm o prăjitură foarte grea, mai întotdeauna regretăm a fi cedat tentației. o savurăm în momentul în care o înghițim, dar greutatea care se așează pe noi este al naibii de greu de dat jos.

you cannot fuck someone without getting fucked

dans une relation intime, on ne peut pas faire du mal à l’autre sans se faire du mal à soi-même; c’est pour cela que la personne qui se retrouvera à m’aimer devrait redouter mes désappointements, car elle n’as pas la moindre idée jusqu’à quel point je suis prêt à ME faire du mal.

într-o relație intimă, nu putem face rău celuilalt fără să ne facem rău și nouă înșine; de aceea persoana care se va întâmpla să mă iubească va trebui să se teamă de posibilele mele dezamăgiri căci habar nu are cât de mult sunt dispus să ÎMI fac rău singur.

à l’encre et au pain sec

je n’en sais rien pour les arts plastiques, mais en ce qui concerne l’écriture je reste d’avis que l’inspiration rime avec l’austérité. une bonne partie des chefs d’œuvre de la littérature sont nés dans l’esprit des auteurs se trouvant dans une relative misère au moment de leur accouchement. je ne dis pas qu’il faut être un gueux toute sa vie pour pouvoir devenir un écrivain de génie, mais, de toute manière, au moment de la création le social s’estompe et le rythme de vie devient involontairement un peu monacal. si des conditions matérielles difficiles viennent “épauler” le processus, l’oeuvre qui en résulte ne peut se trouver qu’agrandie. je pense sincerement qu’il n’en faut pas plus que des conditions minimales de vie pour bien écrire. les écrivains ayant atteint la notoriété, empiffrés de belle vie, sont souvent pris à la gorge par la stérilité et par l’angoisse d’une nullité toujours au guet.

nu aș putea să mă pronunț în ceea ce privește artele plastice, însă în domeniul scriiturii am convingerea că inspirație rimează cu austeritate. o bună parte dintre capodoperele literaturii s-au născut în mințile unor autori relativ săraci în momentul creațiilor lor respective. nu spun acum că trebuie să fii toată viața un cerșetor ca să poți deveni un scriitor de geniu, însă, oricum am lua-o, în momentul creației ambientul social se estompează și ritmul de viață al scriitorului devine involuntar unul puțin monahal. dacă condiții materiale dificile vin să “sprijine” procesul, calitatea operei ce rezultă nu poate fi decât sporită. cred sincer că pentru actul scriiturii sunt suficiente condiții minimale de trai. scriitorii ce ajung la notorietate, îmbuibați de trai bun, sunt adesea sugrumați de sterilitate și de angoasa unei nulități mereu la pândă.

obstinément le même

une statue peut avoir l’air ridicule les cent premières fois quand vous passez à côté d’elle, mais vous finirez forcement par naturaliser son allure. la répétition a le don de changer le paraître en être.

o statuie poată părea ridicolă prima sută de ori când trecem pe lângă ea, dar vom sfârși inevitabil prin a o condidera ca firească până la urmă. repetiția are darul de a schimba aparența în esență.

la faute du mieux

ce que je sens, je l’écris. et ce que j’ai envie d’écrire, si je ne le sens pas encore, ne tardera pas de se faire ressenti une fois que j’aurai noirci la page. mon âme se moule naturellement dans la matrice que mes phrases lui proposent, car elle est enthousiaste devant les défis que mon esthétisme sentimental lui soumet.

ce simt, aștern pe hârtie. iar ceea ce aș vrea să scriu, dacă nu simt încă, nu va întârzia în a se face resimțit, odată ce voi înnegri pagina. sufletul meu se mulează natural după matricea pe care i-o propun frazele mele. și asta pentru că sufletul îmi este lovit de entuziasm când se vede în fața estetismului sentimental al scriiturii.

it’s not over until it feels it’s over

les choses sont bien faites quand même. regardez l’amour par exemple, il est si généreux avec nous, il perdure assez longtemps pour que l’on puisse agoniser décemment, pour que l’on puisse souffrir à sa guise.

toate lucrurile au rostul lor. să luăm dragostea de exemplu, este atât de generoasă cu noi, durează suficient de mult cât să ne permită să agonizăm decent, cât să putem suferi în voie.

un mal de chien à aimer

tous ces vieillards timbrés qui se leurrent en croyant qu’il peuvent donner de l’affection à et en recevoir de la part d’un animal de compagnie, quel spectacle désolant… si jamais j’acceptais d’avoir un chien en fin de parcours, ça serais pour m’assurer d’avoir à côté une solitude qui n’a aucune chance de perturber la mienne. être déçu de la race humaine étant pourtant le bon réflexe, pourquoi faut-il finir par s’avilir en s’acoquinant avec la race animale ?

ce spectacol dezolant și bătrânii ăștia nebuni care cred că pot da și primi afecțiune de la un biet animal de companie… dacă aș hotărî să-mi iau un câine pe sfârșit de cursă, ar fi doar pentru a mă asigura că am alături o altă singurătate care nu are nicio șansă de a o perturba pe a mea. dacă a fi dezamăgit de rasa umană este totuși reflexul cel bun, de ce oare să sfârșești prin a te umili înhăitându-te cu o rasă animală ?

des détails qui gênent

lorsque les souvenirs sont trop frais, on a du mal à témoigner; il faut laisser aux choses le temps de se faire oublier en partie, le temps de faire de la place pour que la plume puisse bouger en toute aise, pour que l’imaginaire puisse colorier à nouveau, convenablement, les espaces grises atteintes par l’oubli.

când amintirile sunt prea proaspete, ne este greu să depunem mărturie; trebuie să le lăsăm lucrurilor timpul să se poată face uitate măcar în parte, timpul să facem ceva loc pentru ca stiloul să se poată mișca în voie, pentru ca imaginarul să poată colora din nou, convenabil de data asta, spațiile atinse de griul uitării.

honoré de ne pas l’être

“bof, t’écris des trucs, mais bon, t’es pas Balzac non plus, hein ?”, me calme p. c’est pas mal vrai, mais vous savez ce qui m’attriste encore plus ? si aujourd’hui un autre Balzac se présentait, il serait considéré complètement ringard…

en schizophrènes finis, nous en sommes à ne plus pouvoir apprécier la littérature que d’un point de vue historique, et en même temps à demander aux contemporains de tout réinventer, à chaque fois. et puis enfin, tenter de se mouler dans un des styles de son temps, mais quelle connerie…

“mă rog, scrii și tu chestii, dar nu ești nici Balzac…” mă calmează p. cam așa este, dar știți ce mă întristează și mai mult ? dacă ar veni astăzi un alt Balzac, ar fi considerat completamente depășit…

ca niște schizofreni desăvârșiți ce suntem, am ajuns să nu mai putem aprecia literatura decât dintr-un punct de vedere istoric, dar în același timp le cerem contemporanilor noștri să reinventeze totul, de fiecare dată. oricum, până la urma urmei, cea mai mare prostie e să încerci să intri în canoanele timpului tău…

what goes around comes around

le jour où j’ai compris que les l’échecs nous arrivent tout seuls pour manger du sucre dans notre paume, j’ai arrêté d’être perfectionniste, et de me démener comme un malade pour aller les débusquer dans des pénibles terriers – une duperie que l’on nous présente généralement sous le nom de défi.

în ziua în care am înțeles că eșecurile vin singure să ne mănânce cuburi de zahăr din mână, am încetat să mai fiu perfecționist și să mai mă zbat cu disperare pentru a le scoate din viziunile lor dificile – o păcăleală care ne este prezentată de obicei sub denumirea de încercare.

se maîtriser avec éclat

il fermait ses parenthèses avec une telle violence, on aurait dit qu’il claquait les portes d’une pièce dans laquelle il voulait se barricader.

își închidea parantezele cu așa o furie încât ai fi zis că trântea ușile unei camere în care voia să se baricadeze.

amputation de l’amour

la perte physique et l’absence de l’autre n’est pas ce qui est le plus douloureux dans une déchirure amoureuse. ce qui fait le plus mal c’est de ne pas savoir comment étouffer l’enthousiasme qui continue à jaillir de l’âme sectionnée, et qui fait s’accumuler les oppressants caillots des impulsions d’agir. le plus dur c’est de se faire violence en bâillonnant ses effusions et en ligotant sa ferveur. le plus douloureux ce n’est pas d’apprendre à vivre sans la personne aimée, mais de réapprendre à vivre sans l’idée de personne aimée.

pierderea fizică și absența celuilalt nu sunt lucrurile cele mai dureroase ale sfâșierii finale ale unei iubiri. și mai dureros este să nu știi cum să înăbuși entuziasmul care continuă să țâșnească din sufletul secționat, și care se transformă în cheagurile unor impulsuri de a face ceva. cel mai greu este să te brutalizezi punându-ți căluș efuziunilor și legându-ți fervoarea fedeleș. cel mai dureros nu este să reînveți să trăiești fără persoana iubită, cel mai greu este să reînveți să trăiești fără ideea de persoană iubită.

y aller au feeling

je pense être un esthète des sentiments. je conduis mes sentiments vers des formes que je considère pures et justes, souvent en dépit de mon bien-être général. pour atteindre la sérénité, je me dois d’archiver le passé en pressant entre les jours les meilleures sentiments que m’impose ma théorie harmonique des émotions. agencer sentir et agir avec un contexte souvent mal à propos, c’est le passe-temps préféré de mon âme qui considère l’échec comme sa seconde nature.

s-ar putea să fiu un estet al sentimentelor, de vreme ce mi le conduc spre forme pe care le consider mai pure și mai îndreptățite, adesea împotriva interesului propriu și a bunăstării mele. ca să ating seninătatea, am nevoie să arhivez trecutul punând la uscat între filele zilelor cele mai bune sentimente pe care mi le impune teoria mea armonică despre emoții. să îmbin simțirea potrivită cu gestul potrivit, adesea într-un context nepotrivit, iată ocupația preferată a sufletului meu ce consideră eșecul ca pe o a doua sa natură.

tout recommencer?, non merci

parfois l’envie me prend d’être un autre, de m’abandonner pour occuper un autre corps, et un autre esprit. mais tout de suite je me rends compte à quel point cela m’a déjà crevé de gâcher ma vie, et qu’en fait je n’ai aucunement envie de me taper une deuxième fois l’inexorable bafouillage existentiel auquel d’ailleurs personne ne peut échapper.

câteodată îmi vine să devin un altul, să mă abandonez pentru a ocupa un alt corp, și un alt spirit. însă imediat realizez cât de mult m-a obosit să-mi ratez propria viață, și că doar n-o să stau acum s-o iau de la capăt cu încă o inexorabilă irosire, de la care dealtfel nimeni nu se poate sustrage.

le coeur frauduleux

j’admets qu’il est insensé de prétendre de la part de l’autre qu’il possède un permis d’aimer certifié par les hautes instances de la fougue, mais faut-il pour autant le traiter comme un amant clandestin, comme une âme illégale ? et puis est-il licite d’exploiter sa tendresse comme un produit de contrebande, que l’on dérobe aux regards des autres ? bafoué à répétition, de mon enthousiasme solaire de mexicain sentimental, innocent et confiant en l’avenir, il ne reste aujourd’hui que les séquelles des humiliations d’une passion exercée au noir, d’un désir enfermé dans une iniquité sans issue.

recunosc că este exagerat să pretinzi din partea celuilalt să dețină un permis de iubire eliberat de înaltele instanțe ale ardorii, dar de aici și până a-l trata ca pe un amant clandestin, ca pe un suflet ilegal… și nu e oare ilicit să-i exploatezi tandrețea ca pe un produs de contrabandă, pe care o ferești de ochii celorlalți ? batjocorit fără încetare, din entuziasmul meu solar de mexican sentimental, inocent și încrezător în viitor, nu au mai rămas astăzi decât sechelele umilințelor unei pasiuni exersate la negru, cicatricile unei dorințe prinse într-o nedreptate fără ieșire.

twist in my sobriety

la tristesse est comme l’alcool, il y a plein d’abrutis qui en abusent et se soûlent la gueule, alors qu’il faut la déguster avec modération, en se concentrant sur son bouquet au lieu de foncer sans retenue dans sa sombre griserie.

tristețea e ca alcoolul, e plin de cretini care abuzează și se fac criță, când de fapt ar trebui să o deguste cu moderație, să se concentreze pe buchetul ei în loc să se afunde fără rețineri în sumbra sa beție.

avoir, c’est tellement auxiliaire

tout perdre n’est pas le plus difficile à vivre, le plus dur c’est de résister ensuite à la tentation de retomber dans les affres de l’avoir.

să pierzi totul nu e cel mai greu de îndurat, cel mai greu este de a rezista mai apoi tentației de a recădea în zbuciumul dorinței de a avea din nou.

omnivorace

depuis des années, je me nourris principalement d’infortune; je suis l’exemple patent montrant que l’homme peut vivre de vraiment n’importe quoi.

de ani de zile, mă hrănesc în principal cu nenoroc; sunt exemplul patent care demonstrează că omul poate trăi din aproape orice.

la fine fleur : l’œillet

‪j’ai connu cette fille aristocrate qui veut bien m’introduire dans ses cercles restreints. enfin, il s’agit juste d’un petit cercle qui, en plus, quand elle est détendue, n’est plus si restreint que ça.‬

am cunoscut o fată de viță nobilă care binevoiește să mă introducă în cercurile ei restrânse. mă rog, e vorba despre un singur cerc care, în plus, atunci când e relaxată, nu mai e chiar așa de restrâns.

en ce bas-monde

depuis quelque temps, je me sens piégé dans un terrible souffroir.

de ceva vreme, mă hrănesc cu sfâșieri uscate pe care le duc într-un sufărtaș.

les flemmes éternelles

beaucoup des gens éprouvent de la honte à se laisser envahir par la paresse parce que c’est de la paresse, alors ils se sauvent la face en invoquant leur sacroissant droit au repos. peine perdue, car, embarrassés encore plus par cette transparente esquive, ils n’arrivent pas à profiter de leur temps de détente, rongés qu’ils sont par la culpabilité.
dois-je préciser que je ne fais pas partie de cette catégorie ?… d’ailleurs, la paresse ne peut pas trop me blairer, car lorsqu’elle décide enfin de me rendre visite, elle se casse illico : il semblerait qu’à côté de mon rythme habituel, elle passe pour du zèle.

multă lume este rușinată să se lase copleșită de lene pentru că este vorba despre lene, și atunci o dreg invocând sacrosantul drept la odihnă. cam degeaba, pentru că, rușinați și mai mult de această transparentă eschivă, nu reușesc să profite de timpul lor de relaxare, roși de vinovăție. trebuie să menționez că nu fac parte din această categorie ?… dealtfel, lenea nici nu mă prea poate suporta, căci atunci când se hotărăște în sfârșit să-mi facă câte o vizită, dispare imediat : se pare că pe lângă ritmul meu obișnuit, lenea se confundă cu zelul.

tchador, j’adore

en ce qui concerne la reception de mes écrits, je suis un intégriste : j’exige que toutes les critiques soient voilées.

în ceea ce privește recepția textelor mele, sunt un integrist : am pretenția ca toate criticile să fie voalate.

conséquences du vécu non-protégé

tellement qu’elle m’obsède, mon frère, tellement que je pense à elle, que j’ai des cals au cerveau. et puis, je suis allé consulter et j’ai fait toutes mes analyses, le toubib est formel : elle m’a encore filé l’amour, la garce.

atât mă obsedează frate, atât mă gândesc la ea, că am făcut bătături pe creier. am fost și la consult, mi-am făcut și toate analizele, doctorul mi-a zis clar : vagaboanta asta iar mi-a dat dragostea.

the elephant in the cunt (pachydermic fucking)

yesterday, the Internet rageous waves have brought on the shore of my screen (I bet you never thought in these terms of the “surfing the net” metaphor) the debris of some extreme zoophilic porn. I am too shaken to describe the details, but what shocked me most was the “business as usual” expression on the heroines (no, really, HEROINES, man!) faces, while I am more than persuaded that there were at least two ambulances backstage, ready to intervene… come on now, I can understand the idea of extreme phantasms, but what could possibly be the mind benefits of putting a whole live chicken in a vagina? then sodomizing it to death? then carrying on like nothing happened?!