contresens de l’ascension

oricâtă demnitate ar putea conferi o colecție de accesorii materiale condiției umane, fie ea situată pe linia de plutire a decenței sau pe piscurile arogante ale luxului, încon­jurată de bunuri, ființa nu poate apărea decât cu mai mare claritate în goliciunea sa semantic-existențială. poți să urci treptele acelei ierarhii sociale pe care dorești să o recunoști, doar pentru a te distrage de la absurdul oricărui efort (impus sau voluntar)… însă, odată ajunși sus de tot, câți au curajul să privească încă înainte, spre vid ? mai toți privesc înapoi și își agață privirea și rostul de jaloanele ce le-au marcat ascen­siunea. etapele progresiei sociale devin, pe măsură ce sunt parcurse, țeluri în sine… important este să participi, se spune în sport. existențial, însă, nu e nimic de câștigat.

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *

Vous pouvez utiliser ces balises et attributs HTML : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>